Totalul afișărilor de pagină

vineri, 27 mai 2011

Cercuri in inaltimea brazilor...






Mi-am facut o ciocolata calda si imi aprind trabucul diminetii mele in biroul de acasa. E trecut de 9,  stau tolanit pe fotoliu si scriu . Stiu ce voi face astazi. Programul meu e simplu si clar...Voi juca sah cu Adi, voi face curatenie, chestii prin bucatarie, voi gati o ciorba si inca ceva, apoi voi trimite o oferta, voi picta ceva, ii voi spune ce simt si voi uda florile,  probabil voi primi vizita unui prieten cu care voi bea un vin, voi vorbi la telefon cateva ore, voi iesi cu Jack . Nu in ordinea asta dar sigur voi puncta tot.
Fara nici o legatura cu activitatile cotidiene imi trec prin minte lucruri confirmate de viata asa ca scriu propunandu-mi sa fac asta zilnic, sau atunci cand e cazul... Astazi e vorba de cercuri si de inaltimea brazilor...si scriu asa:  Intotdeauna castigi si mereu pierzi ceva. Intotdeauna primesti si apoi dai ceva in schimb. Cercurile se deschid si se inchid unul cate unul, tot asa cum se inchide o usa pentru a se deschide alta. Eu am realizat acest fenomen de multa vreme si am inteles ca nimic nu e intamplator. Totul are un scop. Coboram pentru a urca si urcam apoi continuu. Daca iubim si suntem iubiti si mai ales daca credem in noi si in plural, nu vom mai da o asa mare importanta vamilor. Ne speriem doar cand simtim singuratatea si nesiguranta ei. Cercurile se inchid si orice usa inchisa iti da voie sa deschizi o alta usa pe o alta treapta. Concluzionez : cat de profund sunt uneori :)

Gata beau ultima gura de ciocolata calda, mai trag un fum si ma apuc de treaba ...bucataria si gatitul, apoi restul ...ce zi frumoasa...






Despre intalnirea cu mine - 27 mai 2010

joi, 26 mai 2011

La rand...

Iubeste iubind
traieste traind
canta cantand
intelege intelegand
plangi plangand
saruta sarutand
zboara zburand
viseaza visand
iarta iertand
daruieste daruind
dar nu uita uitand
si nu trada tradand
si niciodata
 nu te lasa lasand
va fi bine
tu stii asta curand

miercuri, 25 mai 2011

Nea Emil


Singur pe o banca galbena de plastic cu o sacosa de Kaufland pe post de bagaj, cu caciula de miel pe cap privea ingandurat spre trenul parcat in fata sa. In spate o pereche de linii de cale ferata care incepeau departe si se terminau nicaieri printre pietre colturoase asteptau un alt tren care nu mai aparea...Statea picior peste picior, elegant, cu mainile pe un genunchi. Era atent parca la ce se intampla in jur. Se vedea ca viata il vizitase insistent si lasase urme, insa nu parea afectat sau trist, era doar obosit de atatia ani neprietenosi. L-am salutat si am intrebat unde merge. Mi-a raspuns ca la Adjud, adica la vreo 60 km, iar de acolo mai avea de mers inca 8 km. Nu avea bani si astepta inca 15 – 16 ore pentru un personal care urma sa vina a doua zi dimineata, spera se inteleaga cu nasul si sa poata merge fara bani, cum tot asa spera sa nu plateasca nici la microbusul ce il va duce apoi la destinatie. Avea copii dar nu stia nimic de ei de cativa ani iar acum traia singur, uitat. I-am intins niste bani si s-a luminat fericit, a devenit volubil, a multumit mult gandindu-se ca asa va avea ce manca si poate bani de drum...
Ciudata treaba...Cu asteptarea trenului cu legatura din Adjud avea nevoie de 23 de ore pana la destinatie pentru o distanta care poate fi acoperita de un om fara probleme in 2 ore maxim, sau de un om grabit intr-o ora . In ce tara traim?
Nea Emil fusese sef de depozit la vreo suta de metri de gara, imi povesteste mandru ca a avut o viata frumoasa si ca a muncit mult. Era nascut in '41 , si nu se plangea de nimic...
Coborasem cu Vali din tren sa fumam un trabuc impartit in doua la o ceasca de whiski pe peron. Trenul stationa cam 30 de minute in Bacau asa ca aveam timp. Nea Emil fuma si el o tigara, nu stia ce marca e, o avea de la cineva, fusese pastrata intr-un buzunar la piept. Asa botita cum era tigara,  imi amintea de maraseasca veche fumata de tata la un pahar de votca...Ne-am amintit de tigarile fara filtru, de Carpati sau Marasesti.Nu se mai gaseau ,  nu mai fumase o tigara de-a noastra fara filtru de mult...


Vali i-a dat trabucul sau iar eu ceasca cu whischy. Dintr-o data Nea Emil devenea pe jumatate american, picior peste picior cu adidasii sai ponositi, de firma, fara palarie dar cu trabuc avea un aer multumit si fericit.
M-am bucurat mult ca l-am cunoscut pe Nea Emil...un om bun, un om muncit,  pe care soarta si criza l-au lovit iar copii, prietenii si rudele l-au uitat.
Trenul nostru a plecat incet lasandu-l pe Nea Emil singur pe banca lui galbena fumand americaneste picior peste picior din chistocul de trabuc cubanez cu caciuala sa mioritica pe cap...
Sa fii sanatos Nea Emile...


un singur zambet

Iubesc femeia,
o apreciez, o respect ,
o sustin si in genunchi
sarutandu-i mana
ii ofer o floare...
zambetul ei imi e suficient ...
nu pot sa ma abtin sa nu-i ofer o mie de flori...
chiar daca primesc un singur zambet
unul singur e suficient

marți, 24 mai 2011

Respir pasind...




Invat, accept ,
iert, inteleg,
cred,  visez, 
uit, astept,
recunosc, doresc, 
gresesc, admir, 
vad, simt, 
daruiesc, zambesc, 
uit, sper, 
vreau, 
asa respir...pasind !






decembrie 2010 Dragoste Albastra

Cheia






Uneori, doar uneori,
gardul care iti ofera protectie
nu te lasa sa zbori,
gardul care te apara
nu te lasa sa iesi...
E si bine , e si rau.
Conteaza insa pe ce parte a usii
e cheia...
iar ce este cel mai important,
conteaza ce alegi...



24.05.2011 din Dragoste Albastra

luni, 23 mai 2011

alearga printre flori...

Iti dau vestea cea buna...
trec pe numele tau un intreg camp de flori
acum te poti plimba linistita printre petale stiind ca sunt ale tale
ma ocup sa poti avea si o parte din soare,
dar mai dureaza putin...
Am ceva probleme birocratice...
Pana atunci alearga printre flori si imprieteneste-te cu ele,
apoi asteapta-ma cu ciocolata calda...
Fierbinte, te rog ...
Stinge lumina apoi,
voi sti sa te gasesc... 
Sunt deja langa tine.
Te-am gasit dupa urmele de ciocolata lasate pe buzele tale ...


4 ianuarie, 23 mai 2011

Castelul de pe Valea Tarcaului

Un cadou simplu - Fericirea...


 
Era o dimineata placuta, am iesit odihnit si curios in balconasul rustic al camerei mele. In fata muntele luminat frumos se ridica pana intr-un nor alb si pufos. Brazii de un verde inchis erau invadati parca de un un alt verde mai viu , un verde nou, deschis,jucaus. Parea o confruntare prietenoasa a celor doua nuante pe un ecran imens desfasurat in fata mea, numai pentru mine. Vantul adia racoros. M-am asezat pe fotoliul de rachita si am ramas acolo multa vreme incercand sa ma umplu de linistite, de discutia dintre un cuc un cintezoi , cateva pitulici si un pitpalac... In stanga mea curgea susurand o cascada mica printre brazii uriasi, iar un cocos mandru isi anunta suprematia in zona.

 Sub balcon petuniile frumos colorate, muscatele si liliacul  imi trimiteau un miros placut de primavara tarzie...iar copacul inflorit inunda privelistea cu albul sau imaculat... am luat intre palme ceasca fierbinte de cafea si mi-am amintit clipele asemanatoare traite acum cativa ani aproape in fiecare sfarsit de saptamana.
Cu picioarele intinse pe celalalt fotoliu sorbind cafeaua aburinda priveam, ascultam si simteam acest impresionant spectacol. Nimeni, doar eu si brazii din jurul meu, doar eu si cascada din dreapta mea doar eu si ciripitul pasarelelor, doar natura care ma inghitea nepasatoare, care ma accepta.


Am coborat apoi pe terasa unde pe o fata de masa alba apretata trona o farfurie cu branza proaspata de vaca, cateva ochiuri, rosii si o mana de ceapa verde. O cana alba curata ma astepta alaturi de ulciorul cu lapte fiert. Am savurat fiecare imbucatura, era dejunul dorit care ma fericea, totul era proaspat,totul se potrivea atat de bine cu decorul.

In cele trei zile petrecute frumos mi-am dorit atat de mult o gustare taraneasca simpla ca aceasta... Nici ciocolata de colectie elvetiana, nici somon fumee-ul in sos de homar cu coniac servit la Castel cu o seara inainte nici degustarea simandicoasa de prosciutto, pate de foie gras si mousse de foie gras nu se compara cu masa simpla si gustoasa servita in liniste, printre flori...

Era ultima zi dintr-un sejur petrecut la Castelul de pe Valea Tarcaului la o petrecere de trei zile cu concerte, momente distractive, concursuri, prezentari pentru gurmanzi, degustari de vinuri alese, dans si voie buna

Oricat de complicat, de maestuos si elegant a fost evenimentul de la Castel, marea mea bucurie era traita la casuta in care am fost cazat.


A fost un sfarsit de saptamana neasteptat...Am refacut legatura cu natura care m-a recucerit...M-am relaxat intr-un loc frumos si linistit.

M-am despartit greu de camera mea cu pereti de lemn,  de sutele de flori, de cascada mica,  de brazii ce inconjurau casuta. M-am despartit greu de locul in care am inteles ce inseamna linistea necesara. M-am despartit greu primind in dar un cadou frumos si simplu ...fericirea.



23.05.2011

Un loc



Cand incepe spectacolul
sala e plina...
In timpul spectacolului
incepi sa fii singur
Dupa ce se termina spectacolul
ramai singur...

Dar nu esti niciodata singur
daca joci in propriul Spectacol...
desi in final tot singur primesti aplauzele
surprinzandu-te
aplaudand...





22.05.2011
foto in Valea Tarcaului

vineri, 20 mai 2011

Cat esti de frumoasa


 
Am aflat,
ai stiut ca voi invata sa vad...
Tinandu-te strans de mana
vad totul mult mai clar.
Nici macar nu conteaza ca eu sunt aici
iar tu esti acolo.
Te privesc si inteleg.
Sadesc trandafirii galbeni
pe cararea nascuta,
Tu stii sa ma gasesti,
iar eu invat sa vad printre petalele galbene
cat esti de frumoasa...



( Dragoste albastra - 20 mai 2011 )

joi, 19 mai 2011

Esti chiar tu

                                                           esti frumoasa,
   esti intelegatoare,
    esti iubitoare,
     esti empatica,
      esti minunata,
       esti buna,
        esti atragatoare,
         esti amuzanta,
          esti atenta,
           esti curajoasa,
            esti inebunitoare,
             esti sensibila,
              esti vibranta,
               esti iertatoare,
                esti inteligenta,
                 esti eleganta,
                  esti diplomata,
                   esti prietena,
                    esti sincera
                     esti iubita,
 imi esti draga,esti chiar tu ...




(Dragoste albastra - 8 martie 2011)

miercuri, 18 mai 2011

Traieste clipa...


 


Traieste-ti clipa albastra, fara teama...
incearca sa te bucuri de fiecare minut,
de fiecare intamplare, de fiecare zambet,
de cel de langa tine, de ziua ce va urma,
de amintirea de ieri,de atingerea de mana,
de ciocolata calda ce-i lasa urme pe buze,
de cantecul tau, de povestea ei ,
de telefonul dorit, de bujorii din obraji,
de jocul construit, de visul ce-l vei avea,
de imbratisarea de maine, de sarutul de astazi,
de ochii ei mari si frumosi, de vantul care te alearga,
de caldura ei , de cuvintele sincere,
de incurajarea nerostita, de rabdarea nebanuita,
incearca sa te bucuri si sa fii asa cum meriti...
Traieste-ti clipa si vei intelege fericirea albastra...

( Dragoste albastra - 22 ianuarie 2011 )

Balada psihologului optimist

(dedicatie albastra, senina,  nedirectionata)

Foaie lata de nevroza,
hai sa facem o psihoza.
Si iar foaie de angoasa,
vreau sa ma intorc acasa.
Si cu multa empatie,
cu o mica afazie,
cu carenta afectiva,
disonanta cognitiva,
recunosc, ca am o fixatie,
si panica in relatie.
Asa ca te rog mai frate
cu hiperemotivitate,
fara megalomanie
fara neurastenie,
cu training autogen
sa-i dam si lui Eugen
siguranta afectiva
ce-ti zambeste depresiva
si cu multa psihodrama
pune-ti panica in rama
si priveste-apoi empatic,
incercand sa fii simpatic
ca frustrarea-i impulsiva
cu nuanta compulsiva
si mai bine refulezi
daca vrei sa distonezi. 
Si iar verde de albastru,
cu privire de sihastru
sa inducem cu un ceas
o hipnoza in balans.
Iti propun si-o relaxare
persuasiv pe carare, 
Fii persoana extraverta
narcisica, nu introverta
si spune-mi daca-i logic
sa ari campul psihologic,
si frustrat dar constient
sa ramai indiferent
fara vreo victimizare
sa uiti de a ta frustrare
de influenta materna.
si-n mana c-o lanterna
lumineaza prin transfer
viitorul efemer.

(poem albastru compus noaptea tarziu, far' sa vreau, fara sa stiu, pasind sigur printre soapte,  visand la vagonul sapte...)

Despre intalnirea cu mine...


Oare cum a început totul? Ce a determinat dragostea mea pentru scenă?
Am urcat în acest tren și nu am coborât încă ...probabil trenul meu nu are stații...
Sunt fericit, am fost fericit și știu că nu pot înceta să trăiesc frumos acest sentiment.
Am făcut în viață ceea ce mi-a plăcut...am avut și sper să am o viață frumoasă. Nu mi-am dorit decât ceea ce am putut realiza și am reușit doar atunci când am știut că pot să duc la sfârșit ce am simțit că vreau să fac.

Am avut multe satisfacții pe scenă și datorită scenei. Am primit aplauze, am fost ovaționat, am plâns de fericire, am tremurat de emoție, am respectat publicul și am fost respectat, am fost iubit și am iubit, am  fost dezamăgit și am suferit, am fost mândru și am câștigat, am fost uitat și amintit. A fost frumos și încă este.
 
Am iubit artiștii, pe unii i-am ajutat să se nască, pe alții i-am adoptat, pe alții i-am certat și i-am uitat...Scena cu lumea ei e o altă planetă și totuși e viață însăși... 
 
 Oare cum a început aventura mea? Acești  30 de ani care au trecut sunt mulți,sunt puțini? Probabil sunt suficienți, sau poate e doar preludiul. În definitiv e o viață de om chiar dacă  totul pare că a început ieri.
Am văzut un spectacol care mi-a plăcut și am simțit că trebuie să fac parte din cei de pe scenă și la o săptămâna după aceasta  am urcat pe acea  scenă cu un moment umoristic într-o productie de succes  în față a 1000 de spectatori, îmi tremura piciorul stâng și nu vedeam nimic doar luminile care mă orbeau ...după 10 minute, dintr-un necunoscut deveneam cineva 'important', un artist în devenire aplaudat...
 
 Așa m-am îndrăgostit de scenă și de public? Așa am început oare?  Au urmat spectacole de brigadă artistică, spectacole de revistă, participări la festivaluri de muzică și umor iar mai târziu am devenit actor-mânuitor păpuși, prezentator,  interpret de muzică pop, solist rock și relizator tv , pentru ca apoi să organizez spectacole, să produc festivaluri și evenimente care contează iar în cele din urmă să manageriez și să lucrez cu majoritatea artiștilor români și cu mulți artiști importanți internaționali...Ce poți să-ți dorești mai mult?

Totul a început cu ambiția mea de a urca pe scenă, iar acum după aproape 30 de ani știu ca mai sunt multe de spus. Acum multi ani am hotarat ca e bine sa aștern pe hârtie  întâmplările trăite frumos, întâlnirile mele cu oameni minunați , frânturi din  viata mea cu bune  cu rele. Am tot amânat. Probabil e târziu, sau abia acum e momentul sa încep demersul acesta greu dar simplu  si atat de firesc totuși.

Începând de astăzi sunteți prietenii mei...
Incepand de maine puteti fi martorii intalnirii cu mine...

(Despre intalnirea cu mine - fragment )

marți, 17 mai 2011

Cadoul nemeritat...



    Am vazut o inregistrare cu Ion Dragoi la TV astazi. Un mare violonist care a facut istorie in folclorul romanesc, un mare artist, un om deosebit.Ion Dragoi a fost respectat si apreciat atat de public cat si de artisti, critici muzicali, realizatori tv si radio. A scos cateva discuri la Electrecord , a participat la numeroase emisiuni in radio si televiziune si a facut o multime de spectacole. Canta minunat atat cu orchestra cat si singur cu vioara sa fermecata. Era un om bun si pozitiv, era un om frumos si prietenos stiind sa impuna respectul si cuvenit.
     Vreau sa va povestesc o intamplare care spune multe despre un om.
Prin anii '84- '85 eram in turneu cu un spectacol in diferite localitati din Moldova noastra,era  un spectacol de muzica si poezie din care mai faceau parte interpreti de folck, poeti cunoscuti, umoristi, alti muzicieni buni, etc. Dupa unul din aceste spectacolele sustinute intr-o Casa de Cultura am fost invitati de un Prim Secretar la un protocol la cantina orasului.Cantina avea o sala de mese cu “impinge tava” unde mancau oamenii muncii iesiti din schimb, tractoristi, muncitori, soferi si o alta sala de mese pentru  festivitati cu circuit inchis, unde am petrecut noi cu mancaruri alese si vin. Dupa obisnuitele discursuri de multumire si multumiri au urmat cantari live,sprituri si voie buna tovaraseasca.
    Acest episod m-a impresionat. Eram cu toti la masa bogata.Evident privilegiati sortii.Masa era bogata, pretioasa...Discutam liber, radeam, se spuneau bancuri, era o atmosfera destinsa, binemeritata dupa un spectacol reusit cu o mare incarcatura pentru acele vremuri. La un moment dat Ion Dragoi si-a scos vioara din toc ridicandu-se in picioare si a inceput sa doineasca magistral Balada lui Ciprian Porumbescu. S-a facut liniste pentru un moment si cativa tovarasi si prieteni chiar au aplaudat, apoi s-a trecut iar la bancuri si glume pe fundalul interpretarii maestrului...
    Ion Dragoi  s-a oprit si tacut a plecat din incapere aproape neobservat, iritat vizibil, dezamagit. L-am urmat indeproape si am ramas pur si simplu incantat de gestul sau. S-a instalat fara microfoane, fara a atentiona oamenii din sala alaturata unde era o galagie obisnuita locatiei cu clinchet de castroane si tavi metalice cu discutii cu voce tare a zeci de muncitori si a continuat demersul sau artistic adica a inceput  din nou Balada lui Ciprian Porumbescu. In secunda urmatoare s-a facut o liniste de 'Ateneu'. Nimeni nu mai manca, nimeni nu indraznea sa tulbure frumusetea cantecului spus de vioara fermecata parca, era un gen de himnoza artistica puternica pe care Ion Dragoi o exercita maestuos asupra acestor oameni simpli dar atat de bogati sufleteste. Timpul parca nu mai curgea. S-a ascultata in liniste perfecta fiecare nota, fiecare acord, pana la ultimul sunet scos de magicul instrument. Dupa ce a terminat de cantat, Ion Dragoi s-a inclinat si a multumit frumos si simplu, apoi a iesit tot asa cum intrase. Linistea a mai domnit cateva momente dupa care au urmat aplauze lungi si ovatii... Oamenii  luati prin surprindere au devenit zambitori, fericiti...
    “Bravo Maestre “ am spus bolborosit cu respect in timp ce se indrepta spre mine. Zambind a murmurat uitandu-se catre mine : ”Asta e publicul meu, doar asta e publicul meu mare si sfant...aia de dincolo degeaba se dau intelectuali ,artisti nu inteleg nimic ... doamne ajuta...”
S-a indreptat apoi spre locul sau din incaperea cu poeti, artisti si tovarasi, a asezat vioara in toc, a luat apoi  haina lasata  pe spatarul scaunului si a plecat spre autobuz fara sa mai acorde nicio atentie celorlalti. Nu a mai vorbit cu nimeni in seara aceea pana la Bacau.
     Mi-am amintit astazi cu drag de acest om minunat. Probabil unii vor intelege dimensiunea marelui artist. Ion Dragoi nu a fost uitat...Maestre te iubim...

(Fragment din - Despre intalnirea cu mine...)

"Iubirea nu are valabilitate"




Iubirea nu are valabilitate, asa este.
Dar pentru a fi sigur de asta
citeste totusi pospectul invatand intai alfabetul simtirii...
Daca stii sa simti, inseamna ca poti citi,
daca poti citi,  inseamna ca stii ce e iubirea …
Eu simt tot mai multe litere si deja vad propozitiile …
ajung curand si la fraze...
In prospect scrie sa urci muntele pentru a ajunge in pisc.
Acolo e cheia rebusului tau.
Asezi cub peste cub, mai faci un pas,
descifrezi patratel dupa patratel, te apropii urcand...
Inveti literele si le asezi in cuvinte.
Formezi propozitiile ce se cladesc in frazele
care iau forma scarii tale.
Da, ajung curand la fraze...
urc treapta dupa treapta.
Urc, mai am putin draga mea , ai rabdare te rog.
Te ajung...



17 mai 2011 - Dragoste Albastra

luni, 16 mai 2011

Statie albastra...



Totul are un scop...
intalnim oameni mereu ...
Majoritatea sunt oameni minunati cu care rezonam,
multi ne plac si pe unii ii simpatizam
altii ne sunt indiferenti sau nu-i observam.
Doar cu cativa vibram ...
putini, din ce in ce mai putini, poate doar unul este alesul ...
Uneori stim asta, alteori nu vrem sa stim,
iar alteori desi intelegem ca poate fi intalnirea vietii noastre
o trecem in plan secundar, in asteptare...
Gresim ...
Deciziile noastre sunt determinate de trairi intense,
ori de teama, de teribilism , uneori de un sentiment bun,
sau de superficialitate sau de incapacitatea noastra de a ne desprinde de trecut...
Atentie trenul  opreste  in gara noastra tot mai rar...
apoi deloc.



miercuri, 11 mai 2011

Putem

M-am trezit dimineata cu sentimentul ca astazi voi avea o zi frumoasa.Si asa ar trebui sa fie, o zi minunata cu soare, o zi linistita, o zi mai buna decat cea de ieri.Putem sa ne influentam ziua.

Depinde de noi daca pornim cu zambetul pe buze si daca ne dorim suficient de mult ca ziua sa fie luminoasa.

Sigur ca nu putem influenta aparitia norilor sau disparitia soarelui, putem insa mototoli norii daca au tupeul sa ne deranjeze si putem sa repozitionam soarele acolo unde dorim.
    
Avem nevoie insa de toate astea?

Ziua mea va fi buna si linistita si frumoasa si luminoasa ... pana diseara cand odihnindu-ma voi face planul pentru ziua de maine...



Scranciobul

Scranciobul meu e obosit acum.
Sunt vinovat de oboseala lui.
L-am uitat acolo trist pe creanga nucului,
cu mult timp in urma.
Au trecut anii peste noi, peste toti trei ...
peste mine, peste nuc si peste scranciob.
Cat de frumos stia sa ma legene,
Cat de mult imi doream sa ne revedem...
A avut grija de mine invatandu-ma sa rad si sa ma bucur,
sa fiu fericit.
L-am revazut peste multi ani...i-am vorbit,
Nu ma recunoaste
Discuta in adierea vantului doar cu nucul de care e legat ...
Ii leaga o prietenie veche.




marți, 10 mai 2011

Si Daca ...

<><>
<>
<> <>
<>
<><>
Si daca ramuri bat în geam
Si se cutremur plopii,
E ca în minte sa te am
Si-ncet sa te apropii.

Si daca stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Inseninându-mi gândul.

Si daca norii desi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte sa-mi aduc
De tine-ntotdeuna.


versuri Mihai Eminescu
recita Dan Maciuca

de pe albumul "15" inrezistrat in oct. 2002


Fereastra secreta

Fiecare din noi avem o fereastra secreta
prin care incercam sa privim,  
o fereastra pe unde speram
sa intre aerul care sa ne inspire si sa ne improspateze.
Fereastra se deschide mai ales dinspre noi.
E in acelasi loc dintotdeauna... 
Deschide fereastra.
numai tu stii sa o faci.
Astazi am reusit...
am gasit fereastra pierduta...

luni, 9 mai 2011

Cursa ...

Ne trezim in fiecare zi cu dorinta de a putea parcurge traseul victoriosi.
Ne bem cafeaua si preocupati intram in echipamentul alergatorului...
Ii privim pe cei din dreapta si din stanga noastra preocupati sa nu ramanem in urma...Privim culoarele laterale dar avem puterea sa ne privim doar propriul culoar?
Stim sa ne evaluam cursa privindu-ne de deasupra noastra, observandu-ne pasii gresiti si ezitarea de dupa start sau oboseala dinaintea soririi la finish-ul serii ?
Urcam curcubeul cotidian dimineata si alunecam seara catre pregatirea pentru a doua zi ...
Trebuie sa alegem insa bine culoarea culoarului nostru castigator...
Eu am stabilit culoarea apropiata visului avut asta noapte...

Stim sa ne vedem cursa de deasupra noastra?

Zambet frant...


Aseara am intalnit un tanar trist inghetat pe un peron. Era imbracat gros cu o pufoaica legata cu o sfoara si pe cap purta doua caciuli una peste alta. Abia se misca in pantalonii sai largi. Parea un cosmonaut ponosit care invata sa merga. Traversa liniile si incerca sa urce bordura peronului.  I-am intins mana si l-am ajutat. L-am lasat pe o banca si i-am luat un snitel fierbinte intre doua chifle mari...Am stat cu el cat a mancat povestindu-mi franturi. Mi-a spus ca el e Costel, mi-a povestit fragmentar ca pleaca la mare apoi ca trebuie sa se intalneasca cu cineva care-l asteapta pe alt peron, ca ii e cald desi tremura... nu stia ce spune...era molesit de efectul aurolacului. Mi-a cerut o cola...a fost fericit sa o primeasca...spunea chestii mozaicale zambind cu grimase...nu intelegeam nimic ... Aurolacul isi facea efectul linistit si sigur imprietenindu-se cu amicul meu Costel...
A terminat de mancat si mestecand ultima bucatica de chifla a aruncat hartia la cosul de langa noi. Privirile ciudate ale trecatorilor confirmau faptul ca suntem invizibili, treceau prin noi si se pierdeau undeva peste multele linii paralele...Costel nu mai putea fi coerent, nici nu fusese... banguia un cantec numai de el stiut. L-am lasat pe peronul atat de aglomerat dar atat de gol...
Am plecat si am luat totusi ceva cu mine ...singurul lucru ce-mi fusese oferit ... zambetul lui frant ...

duminică, 8 mai 2011

Casa bunicilor

In copilarie in  fiecare an petreceam vacanta de vara la Scorteni la bunicii mei...mergeam la camp cu caruta la fan, ma  distram cu sora mea Irina si uneori cu verisorii nostri jucandu-ne in curte si gradina, duceam si aduceam vacile de la pascut, aduceam apa de la fantana, furam smantana din oala cu lapte prins din camara, cantam scartait la vioara bunicului, mergeam in sat la bufet cu bunica care isi lua o bere iar noua ne lua suc si acadele dupa ce faceam cumparaturile la Universal, duceam laptele in fiecare zi la tanti Miluta la centru de colectare, mergeam la film la Caminul Cultural uneori seara, exploram podul casei unde gaseam obiecte vechi , arhiva bunicului cu scrisori, carti prafuite si caiete cu poezii, poze si costume populare ...era frumos ...ajutam in gradina si bunica ne platea de fiecare data pe ascuns cu cativa lei spre fericirea noastra, mancam dude si struguri, pere, mere si prune cand le venea randul, aprindeam lampa cu gaz seara si faceam foc in soba din bucatarie unde bunica gatea in fiecare seara...imi e dor de toate si de tot ...
Acum casa e trista, are aproape 100 de ani si sta singura plangand parca de dorul bunicilor mei si a noastra a nepotilor neastamparati... atunci curtea era plina de flori iar cerdacul de lemn modelat inca exista la parter...
Am vizitat locul vacantelor noastre acum cateva zile si poarta  tacuta nu ne-a dat voie sa intram in curtea pustie...Poarta noua din fier forjat care o inlocuise pe cea veche din lemn, nu avea cum sa ne recunoasca pur si simplu nu ne cunostea, nu-i pasa de noi si de amintirile noastre inlacrimate ... Am incercat sa-i povestim cine suntem dar nu s-a indurat sa ne lase sa intram, nu am reusit sa o induplecam. Neputinciosi eram insa fericiti ca puteam inca vedea copii din noi ...Timpul se oprise in loc ...bunicii nostri inca erau acolo trebaluind prin curte iar noi ne jucam printre flori...timpul ne oferea o fereastra ... priveam prin ea ...fereastra insa se transforma incet in oglinda care ne arata adevarul dureros parca...
Imi  e atat de  dor de copilaria mea si de bunicii mei frumosi si dragi... 

sâmbătă, 7 mai 2011

Sistem de lucru


Fericirea inseamna bucurie,
Nu o pastra numai pentru tine,
Imparte si altora fericirea dobandita...
Nu e greu atunci cand ai exercitiul daruirii neconditionate
Tot secretul sta in coerenta cu care iei in stapanire cotidianul,
Observa atent in jurul tau, intelege linistea din tine...
Fa dus dimineata sub cascada rece,
Serveste-ti cafeaua fierbinte in nacela unui balon cu aer cald ,
deasupra tuturor,
Alearga langa un cal naravas
Zdrobeste pietrele cu talpile goale,
nu privi inapoi,
dar seara neaparat daruieste
o floare rosie din copacul tau ingrijit
inflorit permanent...


vineri, 6 mai 2011

Prietenul meu


Am un prieten bun...
e un melc ambitios si perseverent.
Astazi a explorat vita de vie ocolind picaturile diminetii...
Urca spre un nor desfacut,strapuns de cateva raze de soare.
Desi i-a fost greu a luat in spate tot ce avea,
nu a lasat nimic...parea ca se muta definitiv...
Urca incet si sigur...
L-am intrebat incotro merge, dar nu mi-a raspuns.
Nu a privit inapoi si a continuat sa urce...
Acum nu-l mai vad, norul a fost inghitit de soare...
O fi ajuns?


joi, 5 mai 2011

Vizita necesara

Lasa-ti lacrima sa te viziteze,
discuta cu ea si negociaza...
Lacrima nu doare , nu arde.
Lacrima sta ascunsa si vine uneori sa-ti aminteasca uitarea,
vine sa te ajute sa intelegi...
Daca te porti frumos cu ea iti poate modela coltul buzelor,
poate sa-ti stearga ridurile verticale ...
Imprieteneste-te cu lacrima ta si doreste-ti sa vina cat mai des sa-ti vorbeasca...


Prizonierat ...



Hartia noastra de toate zilele a intrat intr-un prizonierat desirat ...sunt vremuri grele...tot mai grele...Dar am hotarat sa ma implic...Voi face tot ce pot sa o scap de aceasta crunta si nemeritata sclavie...Merita o soarta mai buna...Utilizatori, faceti hartia fericita…
(imagini surprinse aseara tarziu)


 

Cantecul meu...

Sunt un profesor bun, dar si un elev silitor.
Am invatat florile sa-ti povesteasca cantecul meu,
iar ele m-au invatat sa te admir dintre petale...
Asculta-le cu drag ...stiu sa-ti spuna tot...aproape tot...
insa ce e mai important iti voi sopti tinandu-ne de mana. 


Pasul uitat

Poate crezi ca stie,
consideri ca nu e nevoie sa-i mai arati...
Multumeste-i, iubeste-o,
fii fericit ca este langa tine ...
Poate crezi ca faci destul,
crezi poate ca esti bun si stabilesti ca totul iti este cuvenit ...
Iubeste-o si roag-o sa te ierte,
saruta-i mana si observa-i lacrima nevazuta,
iesi din jungla cotidiana si priveste-o atent,
Este langa tine....arata-i ca stii asta .
Nu amana, nu mai astepta,
fa pasul uitat...

miercuri, 4 mai 2011

Daca vrei, poti...

Daca poti sa oferi, ofera...
daca poti sa ajuti, ajuta...
daca poti sa iubesti, iubeste...
daca poti sa cladesti, cladeste...
daca poti sa visezi, viseaza...
daca poti sa alergi, alearga...
daca poti sa plangi, plangi...
daca poti sa canti, canta...
daca poti sa zambesti, zambeste...
daca poti sa gandesti, gandeste...
daca poti sa uiti, uita...
daca poti sa vibrezi, vibreaza...
daca poti sa strigi, striga...
daca poti sa sadesti, sadeste...
daca poti sa Traiesti, Traieste...