Balada psihologului optimist

(dedicatie albastra, senina,  nedirectionata)

Foaie lata de nevroza,

hai sa facem o psihoza.

Si iar foaie de angoasa,

vreau sa ma intorc acasa.
Si cu multa empatie,

cu o mica afazie,

cu carenta afectiva,

disonanta cognitiva,

recunosc, ca am o fixatie,

si panica in relatie.

Asa ca te rog mai frate

cu hiperemotivitate,

fara megalomanie

fara neurastenie,

cu training autogen

sa-i dam si lui Eugen

siguranta afectiva

ce-ti zambeste depresiva

si cu multa psihodrama

pune-ti panica in rama

si priveste-apoi empatic,

incercand sa fii simpatic

ca frustrarea-i impulsiva

cu nuanta compulsiva

si mai bine refulezi

daca vrei sa distonezi. 

Si iar verde de albastru,

cu privire de sihastru

sa inducem cu un ceas

o hipnoza in balans.
Iti propun si-o relaxare
persuasiv pe carare, 

Fii persoana extraverta

narcisica, nu introverta

si spune-mi daca-i logic

sa ari campul psihologic,

si frustrat dar constient

sa ramai indiferent

fara vreo victimizare

sa uiti de a ta frustrare

de influenta materna.

si-n mana c-o lanterna

lumineaza prin transfer

viitorul efemer.

(poem albastru compus noaptea tarziu, far' sa vreau, fara sa stiu, pasind sigur printre soapte,  visand la vagonul sapte...)