Scranciobul meu e obosit acum.Sunt vinovat de oboseala lui.
L-am uitat acolo trist pe creanga nucului,
cu mult timp in urma.
Au trecut anii peste noi, peste toti trei ...
peste mine, peste nuc si peste scranciob.
Cat de frumos stia sa ma legene,
Cat de mult imi doream sa ne revedem...
A avut grija de mine invatandu-ma sa rad si sa ma bucur,
sa fiu fericit.
L-am revazut peste multi ani...i-am vorbit,
Nu ma recunoaste
Discuta in adierea vantului doar cu nucul de care e legat ...
Ii leaga o prietenie veche.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu