Se afișează postările cu eticheta destin. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta destin. Afișați toate postările
luni, 7 mai 2012
Simplu
miercuri, 28 martie 2012
Sunt aici
Iti imprumut un gand bun astazi,
iti imprumut curajul meu,
iti imprumut pumni mei sa fie stransi langa ai tai,
iti imprumut speranta mea sa o sustina pe a ta...
prietenia mea o ai deja...
iti imprumut curajul meu,
iti imprumut pumni mei sa fie stransi langa ai tai,
iti imprumut speranta mea sa o sustina pe a ta...
prietenia mea o ai deja...
Srurprinde-ma cu tine
Surprinde-ma astazi,
surprinde-ma in fiecare zi,
surprinde-ma frumos si incalzeste-ti inima...
Surprinde-ma cu o privire,
cu un zambet,
cu un gest mult asteptat,
cu un telefon, cu un cuvant,
cu o floare, surprinde-ma cu un vis nou,
cu o clipa, cu un sarut,
cu o imbratisare,
cu un mesaj,
cu o soapta,
surprinde-ma cu tine...
surprinde-ma in fiecare zi,
surprinde-ma frumos si incalzeste-ti inima...
Surprinde-ma cu o privire,
cu un zambet,
cu un gest mult asteptat,
cu un telefon, cu un cuvant,
cu o floare, surprinde-ma cu un vis nou,
cu o clipa, cu un sarut,
cu o imbratisare,
cu un mesaj,
cu o soapta,
surprinde-ma cu tine...
Maria
Aseara am trait un moment superb, inexplicabil, emotionant, vibrant... Prietena mea Maria
medic, care cu pasiune face miracole, a avut bunatatea sa ma anunte despre un Miracol care urma sa se intample. era pentru prima data cand imi povestea despre munca ei. astfel ca am fost alaturi de o mama si un tata pe care nu-i cunosc in asteptarea unui pui de om care urma sa vina...Cu cateva ore in urma s-a hotarat sa-si anunte prezenta cu un strigat de bucurie si cu pumnii stransi un copil superb, sanatos si frumos care va purta nimele : Maria...Am tinut pumnii pentru ca totul sa fie bine si eu si fiul meu si ne-am bucurat de aceasta aparitie neasteptata in speranta ca vom avea ocazia candva sa o cunoastem ...In fiecare zi oameni minunati ca Maria prietena mea medic ajuta si traiesc alaturi de mii de mame emotiile Miracolului unui nou inceput...Sunt fericit de aceasta coincidenta sau miracol sau semn...Cel mai drag si important om din viata mea si a fiului meu s-a numit Maria...Multumesc Maria pentru ca m-ai facut martorul acestui Miracol, sa ai o viata viata frumoasa si fericita micuta Maria, te iubim si ne e dor de tine draga noastra Maria ...Miracolul vietii...
miercuri, 14 martie 2012
Cu Dan Măciucă, despre femei și viață și lacrimi…
AUTOR :MONICA STANESCU– 8 MARTIE 2012
L-am întâlnit în aeroport. Aşteptam amândoi aceeaşi persoană. Fiecare pentru motivele sale. Persoana aştepta ca fiecare dintre noi să fie acolo, fiecare din alt motiv. O ecuaţie fericită, cu multe necunoscute. Mie însă, nu mi-a plăcut niciodată matematica, dar când îmi pierdeam timpul cu ea o descopeream genială, dacă nu cumva termenul este redundant. Aşa s-a întâmplat şi atunci. Nu-mi surâdea ideea nici să împart cu el bucuria de a fi aproape de o persoană dragă şi nici nu aveam chef să împart neapărat cu el timpul meu. Necunoscutele dintr-o ecuaţie nu au fost niciodată punctul meu forte.
Viaţa avea însă atunci alte planuri cu noi. Şi a început să şi le ţeasă în jurul unui pahar bun de vin, în aroma specifică a trabucului pe care cu foarte mult bun simţ îl savurează şi acompaniaţi de muzică subtilă a poveştilor lui. Cu Dan nu ştii niciodată când o să vorbească serios, când o să izbucnească în hohote de râs sau când o să înceapă să fredoneze perfect o melodie celebra integrând-o natural în conversaţie. Poate să fie acum el însuşi un artist şi în următoarele 10 secunde să-i imite perfect pe alţi artişti dragi lui. E one man show şi o face atât de natural încât nici nu ştii de vrei să-l aplauzi şi ce ţi-a plăcut mai mult. Te ia mereu plăcut prin surprindere şi reuşeşte să-ţi dea peste cap toată matematica pe care ai învăţat-o sau nu. Aşa încât, cele 10 minute ale mele au devenit în preajma sa ore.
Dacă am o zi ciudată sau proastă, reuşesc să mă bucur când îi citesc dimineţile lui minunate, despre flori, despre dragoste. Mă amuz şi salivez citind despre ce mai găteşte şi reuşesc să mă enervez că nu am fost de fată sau izbucnesc în hohote de râs când mă gândesc la momentele când povesteşte despre diverşi Maeştri artişti cu care a a vut norocul să lucreze (ar fi nepoliticos să pun problema invers).
Este un om generos cu trăirile lui şi nu are ziua câte ore aş vrea să-l ascult, dar am reuşit să-l conving să împărtăşească şi cu voi puţin din ceea ce este. Fiindcă este un perfecţionist, ştiu că s-a cenzurat mult neştiind că noi am fi vrut de fapt totul. Puteţi avea mai mult ascultând „sunete albastre”, urcând acolo unde el numeşte „himalaya mea”, călătorind în a lui „barca albastră” învăţând cum se „aleargă printre flori”, aşteptând „la rând” să îţi daruiasaca şi ţie din florile, poeziile sau a lui „dragoste albastră”.
Cine este Dan Măciucă astăzi ?
Un om care a trecut frumos prin viaţă, care nu are regrete sau neîmpliniri, un om care îşi doreşte să fie fericit care se bucura de prezent, un bărbat care iubeşte femeia şi căruia îi place să dăruiască flori şi să fie înconjurat de ele, un om care a avut ce şi-a dorit de la viaţă dar numai atunci când a ştiut că poate obţine acel ceva, un om care iubeşte … mai matur şi mai înţelept ca ieri şi tot atât de copil ca alaltăieri…
Care este ingredientul secret al energiei şi optimismului care te însoţesc în călătoria ta prin zilele îngheţate de iarnă?
Puterea zâmbetului, capacitatea de a ţine ochii deschişi şi interacţiunea cu oameni dragi…
Cum arată femeia care îl cucereşte pe bărbatul Dan?
Inteligentă, înţelegătoare, puternică, sensibilă, vibrantă, independentă, comunicativă, romantică, surprinzătoare… Aflu cât de frumoasă e doar iubind-o…
Cu cine îţi bei cafeaua de dimineaţă?
Cu tine, cu alte sute de oameni frumoşi, cu cineva drag mie, cu flori în jur şi cu mine …
Cum sunt oamenii cu care împarţi o seară liniştită acasă?
Oamenii din viaţa mea sunt construiţi asemeni mie, adică altruişti, iubitori de poezie, de muzică, amuzanţi, extravertiți, ironici, liberi…uneori ne întâlnim mai mulţi prieteni, gătim, cântăm, ascultăm muzică, povestim şi ne încărcăm pozitiv. În general fiul meu, Adi, şi un Jack, un Golden alb sunt cei cu care vizionez un film bun pe peretele livingului. Evident un trabuc bun şi un cognac poate întregi tabloul unei seri frumoase, obişnuite acasă…
Ai trăit o viaţă în showbiz, ce te-a atras, ce te-a deziluzionat?
La început am explorat şi am încercat să fiu bun, să performez ca muzician, actor păpuşar, umorist sau prezentator, apoi m-a atras managementul şi producţia de evenimente tot mai mari. M-a atras scena cu tot ce implică ea, dăruire, sacrificiu, aplauze, aprecieri, succesul şi desigur, apoi satisfacţia materială. Am lucrat cu majoritatea artiştilor români şi cu mulţi artişti străini importanţi, iar asta a fost minunat şi motivant. M-a deziluzionat amatorismul, infatuarea, narcisismul şi apoi uitarea. Show bizz-ul e un animal pe care trebuie să-l îmblânzeşti, să-l dresezi, să-l iubeşti, să-l pedepseşti, dar totul cu măsură. Dacă te înghite, eşti pierdut…
Care sunt aşteptările tale de la viaţă, când simţi că îţi zâmbeşte, când te face să verşi o lacrimă?
Nu am aşteptări mai mari de la viaţă decât am avut acum 20 de ani, zâmbesc şi îmi place să ajut şi pe alţii să zâmbească zilnic, sunt prieten cu lacrima mea şi mă înţeleg bine cu ea, deşi uneori o pierd fără să vreau. Sunt lucruri simple de care mă bucur acum, aceleaşi ca şi în trecut. Sunt fericit când pot să dăruiesc, îmi pare rău când nu pot să ajut cât aş vrea. Au fost mulţi oameni minunaţi care m-au sprijinit într-un moment crucial al existenţei mele, îmi pare extrem de rău că nu pot acum să fac acelaşi lucru, că nu pot să întorc binele făcut la acelaşi nivel sau deloc. Acum nu îmi doresc decât să fim sănătoşi. Viaţa mi-a zâmbit în multe feluri şi m-a ajutat să simt măreţia unui rege, dar mi-a arătat şi cum e să îngenunchiezi. Pentru asta trebuie să mă bucur şi ştiu sigur că după fiecare nor răsare soarele. Zâmbesc şi merg înainte, nu există nu se poate. Viaţa e frumoasă…
Care este rolul trecutului în istoria personală a unui om?
Trecutul are un rol determinant în formarea fiecăruia, trecutul te învaţă să îţi iubeşti lacrima, trecutul te învaţă să fii fericit şi să trăieşti, trecutul te premiază şi te pedepseşte. Afli cum se zboară şi cum e să cazi. Devii înţelept şi bun cu condiţia obligatorie să te desprinzi de el, de trecut. Trecutul îţi dăruieşte viitorul, după ce faci un popas în prezent…
Cum ar trebui să trăim prezentul?
Obligatoriu trebuie trăit frumos. Nu e un clişeu. Trebuie să ne desprindem de cotidianul imbuibat cu griji, necazuri, lipsuri, neînţelegeri şi să ne trăim clipa. Uităm să ne bucurăm de cei de lângă noi şi de lucrurile simple, o floare, un zâmbet, o vorbă bună, o privire cu drag, un cântec, o poezie. Trece atât de repede timpul pe lângă noi. Nu îmi mai fac planuri decât pe termen scurt, nu am aşteptări, nu am regrete. Mă bucur însă de cât mai multe clipe cu drag.
Crezi în destin? Dar în Dumnezeu?
Cred în destin cum cred şi în trenurile care vin şi pleacă cu sau fără noi. Uneori facem alegerile corecte alteori ratăm urcarea un trenul nostru… Există destin, dar destinul poate fi modificat de împrietenirea ta cu el. Retrospectiv, acum ştiu unde am ales, cred că de cel puţin două ori în viaţă puteam să urc în alt tren şi să am o altă destinaţie. Am reuşit să întârzii planul destinului sau chiar să-l schimb. Nu cred în destin că într-o instituţie, ci îl văd doar ca un fenomen important. Cred în Dumnezeu şi cred în frumos şi bine…
Care sunt oamenii care te-au inspirat?
M-a inspirat omul drag care mi-a fost alături o viaţă întreagă. Sunt atent cu mulţi oameni care m-au inspirat sau care au contribuit la formarea şi la modificarea mea în timp şi le mulţumesc tuturor.
Ce le urezi femeilor în luna în care sunt sărbătorite?
Tuturor femeilor le doresc să încerce să fie fericite şi să lupte pentru fericirea lor… Să iubească şi să fie iubite…
L-am întâlnit în aeroport. Aşteptam amândoi aceeaşi persoană. Fiecare pentru motivele sale. Persoana aştepta ca fiecare dintre noi să fie acolo, fiecare din alt motiv. O ecuaţie fericită, cu multe necunoscute. Mie însă, nu mi-a plăcut niciodată matematica, dar când îmi pierdeam timpul cu ea o descopeream genială, dacă nu cumva termenul este redundant. Aşa s-a întâmplat şi atunci. Nu-mi surâdea ideea nici să împart cu el bucuria de a fi aproape de o persoană dragă şi nici nu aveam chef să împart neapărat cu el timpul meu. Necunoscutele dintr-o ecuaţie nu au fost niciodată punctul meu forte.
Viaţa avea însă atunci alte planuri cu noi. Şi a început să şi le ţeasă în jurul unui pahar bun de vin, în aroma specifică a trabucului pe care cu foarte mult bun simţ îl savurează şi acompaniaţi de muzică subtilă a poveştilor lui. Cu Dan nu ştii niciodată când o să vorbească serios, când o să izbucnească în hohote de râs sau când o să înceapă să fredoneze perfect o melodie celebra integrând-o natural în conversaţie. Poate să fie acum el însuşi un artist şi în următoarele 10 secunde să-i imite perfect pe alţi artişti dragi lui. E one man show şi o face atât de natural încât nici nu ştii de vrei să-l aplauzi şi ce ţi-a plăcut mai mult. Te ia mereu plăcut prin surprindere şi reuşeşte să-ţi dea peste cap toată matematica pe care ai învăţat-o sau nu. Aşa încât, cele 10 minute ale mele au devenit în preajma sa ore.
Dacă am o zi ciudată sau proastă, reuşesc să mă bucur când îi citesc dimineţile lui minunate, despre flori, despre dragoste. Mă amuz şi salivez citind despre ce mai găteşte şi reuşesc să mă enervez că nu am fost de fată sau izbucnesc în hohote de râs când mă gândesc la momentele când povesteşte despre diverşi Maeştri artişti cu care a a vut norocul să lucreze (ar fi nepoliticos să pun problema invers).
Este un om generos cu trăirile lui şi nu are ziua câte ore aş vrea să-l ascult, dar am reuşit să-l conving să împărtăşească şi cu voi puţin din ceea ce este. Fiindcă este un perfecţionist, ştiu că s-a cenzurat mult neştiind că noi am fi vrut de fapt totul. Puteţi avea mai mult ascultând „sunete albastre”, urcând acolo unde el numeşte „himalaya mea”, călătorind în a lui „barca albastră” învăţând cum se „aleargă printre flori”, aşteptând „la rând” să îţi daruiasaca şi ţie din florile, poeziile sau a lui „dragoste albastră”.
Cine este Dan Măciucă astăzi ?
Un om care a trecut frumos prin viaţă, care nu are regrete sau neîmpliniri, un om care îşi doreşte să fie fericit care se bucura de prezent, un bărbat care iubeşte femeia şi căruia îi place să dăruiască flori şi să fie înconjurat de ele, un om care a avut ce şi-a dorit de la viaţă dar numai atunci când a ştiut că poate obţine acel ceva, un om care iubeşte … mai matur şi mai înţelept ca ieri şi tot atât de copil ca alaltăieri…
Care este ingredientul secret al energiei şi optimismului care te însoţesc în călătoria ta prin zilele îngheţate de iarnă?
Puterea zâmbetului, capacitatea de a ţine ochii deschişi şi interacţiunea cu oameni dragi…
Cum arată femeia care îl cucereşte pe bărbatul Dan?
Inteligentă, înţelegătoare, puternică, sensibilă, vibrantă, independentă, comunicativă, romantică, surprinzătoare… Aflu cât de frumoasă e doar iubind-o…
Cu cine îţi bei cafeaua de dimineaţă?
Cu tine, cu alte sute de oameni frumoşi, cu cineva drag mie, cu flori în jur şi cu mine …
Cum sunt oamenii cu care împarţi o seară liniştită acasă?
Oamenii din viaţa mea sunt construiţi asemeni mie, adică altruişti, iubitori de poezie, de muzică, amuzanţi, extravertiți, ironici, liberi…uneori ne întâlnim mai mulţi prieteni, gătim, cântăm, ascultăm muzică, povestim şi ne încărcăm pozitiv. În general fiul meu, Adi, şi un Jack, un Golden alb sunt cei cu care vizionez un film bun pe peretele livingului. Evident un trabuc bun şi un cognac poate întregi tabloul unei seri frumoase, obişnuite acasă…
Ai trăit o viaţă în showbiz, ce te-a atras, ce te-a deziluzionat?
La început am explorat şi am încercat să fiu bun, să performez ca muzician, actor păpuşar, umorist sau prezentator, apoi m-a atras managementul şi producţia de evenimente tot mai mari. M-a atras scena cu tot ce implică ea, dăruire, sacrificiu, aplauze, aprecieri, succesul şi desigur, apoi satisfacţia materială. Am lucrat cu majoritatea artiştilor români şi cu mulţi artişti străini importanţi, iar asta a fost minunat şi motivant. M-a deziluzionat amatorismul, infatuarea, narcisismul şi apoi uitarea. Show bizz-ul e un animal pe care trebuie să-l îmblânzeşti, să-l dresezi, să-l iubeşti, să-l pedepseşti, dar totul cu măsură. Dacă te înghite, eşti pierdut…
Care sunt aşteptările tale de la viaţă, când simţi că îţi zâmbeşte, când te face să verşi o lacrimă?
Nu am aşteptări mai mari de la viaţă decât am avut acum 20 de ani, zâmbesc şi îmi place să ajut şi pe alţii să zâmbească zilnic, sunt prieten cu lacrima mea şi mă înţeleg bine cu ea, deşi uneori o pierd fără să vreau. Sunt lucruri simple de care mă bucur acum, aceleaşi ca şi în trecut. Sunt fericit când pot să dăruiesc, îmi pare rău când nu pot să ajut cât aş vrea. Au fost mulţi oameni minunaţi care m-au sprijinit într-un moment crucial al existenţei mele, îmi pare extrem de rău că nu pot acum să fac acelaşi lucru, că nu pot să întorc binele făcut la acelaşi nivel sau deloc. Acum nu îmi doresc decât să fim sănătoşi. Viaţa mi-a zâmbit în multe feluri şi m-a ajutat să simt măreţia unui rege, dar mi-a arătat şi cum e să îngenunchiezi. Pentru asta trebuie să mă bucur şi ştiu sigur că după fiecare nor răsare soarele. Zâmbesc şi merg înainte, nu există nu se poate. Viaţa e frumoasă…
Care este rolul trecutului în istoria personală a unui om?
Trecutul are un rol determinant în formarea fiecăruia, trecutul te învaţă să îţi iubeşti lacrima, trecutul te învaţă să fii fericit şi să trăieşti, trecutul te premiază şi te pedepseşte. Afli cum se zboară şi cum e să cazi. Devii înţelept şi bun cu condiţia obligatorie să te desprinzi de el, de trecut. Trecutul îţi dăruieşte viitorul, după ce faci un popas în prezent…
Cum ar trebui să trăim prezentul?
Obligatoriu trebuie trăit frumos. Nu e un clişeu. Trebuie să ne desprindem de cotidianul imbuibat cu griji, necazuri, lipsuri, neînţelegeri şi să ne trăim clipa. Uităm să ne bucurăm de cei de lângă noi şi de lucrurile simple, o floare, un zâmbet, o vorbă bună, o privire cu drag, un cântec, o poezie. Trece atât de repede timpul pe lângă noi. Nu îmi mai fac planuri decât pe termen scurt, nu am aşteptări, nu am regrete. Mă bucur însă de cât mai multe clipe cu drag.
Crezi în destin? Dar în Dumnezeu?
Cred în destin cum cred şi în trenurile care vin şi pleacă cu sau fără noi. Uneori facem alegerile corecte alteori ratăm urcarea un trenul nostru… Există destin, dar destinul poate fi modificat de împrietenirea ta cu el. Retrospectiv, acum ştiu unde am ales, cred că de cel puţin două ori în viaţă puteam să urc în alt tren şi să am o altă destinaţie. Am reuşit să întârzii planul destinului sau chiar să-l schimb. Nu cred în destin că într-o instituţie, ci îl văd doar ca un fenomen important. Cred în Dumnezeu şi cred în frumos şi bine…
Care sunt oamenii care te-au inspirat?
M-a inspirat omul drag care mi-a fost alături o viaţă întreagă. Sunt atent cu mulţi oameni care m-au inspirat sau care au contribuit la formarea şi la modificarea mea în timp şi le mulţumesc tuturor.
Ce le urezi femeilor în luna în care sunt sărbătorite?
Tuturor femeilor le doresc să încerce să fie fericite şi să lupte pentru fericirea lor… Să iubească şi să fie iubite…
luni, 30 ianuarie 2012
Poti
Hai...
poti...
Ridica-te si reinvata sa mergi,
invata sa zbori,
zambeste si iesi din colivia ta,
usa nu a fost ferecata.
Poti si vrei
vrei sa fii liber,
poti si vrei
vrei sa ajuti ajutandu-te.
Totul poate redeveni frumos,
Spera si lupta...
paseste si traieste...
ZAMBESTE si IUBESTE :)
Antrenament
Ne antrenam zilnic
pentru olimpiadele noastre.
Uneori ne castigam medalia,
alteori ne castigam doar dreptul
de a merge mai departe...
Totul e sa nu te lasi
si sa nu incurci culuarul.
Undeva
cineva
te asteapta
la linia de sosire...
pentru olimpiadele noastre.
Uneori ne castigam medalia,
alteori ne castigam doar dreptul
de a merge mai departe...
Totul e sa nu te lasi
si sa nu incurci culuarul.
Undeva
cineva
te asteapta
la linia de sosire...
Zambeste,Iarta,Iubeste
Zambeste, Iarta, Iubeste...
Trebuie sa facem alegeri mereu.
Uneori regretam alteori nu.
Ne ascundem convenabil dupa justificari.
Noi, doar noi
suntem responsabili pentru
pasul facut.
Din teama de a nu gresi din nou,
din frica de a nu lua o decizie care sa doara,
amanam sau nu urcam
in trenul ce opreste in gara noastra.
Ne refuzam fericirea
si apoi asteptam un alt tren
care poate uita sa vina,
cand totul e atat de simplu de fapt.
Cat de frumos
poate fi sau ar fi putut fi...
Zambeste,Iarta,Iubeste
Trebuie sa facem alegeri mereu.
Uneori regretam alteori nu.
Ne ascundem convenabil dupa justificari.
Noi, doar noi
suntem responsabili pentru
pasul facut.
Din teama de a nu gresi din nou,
din frica de a nu lua o decizie care sa doara,
amanam sau nu urcam
in trenul ce opreste in gara noastra.
Ne refuzam fericirea
si apoi asteptam un alt tren
care poate uita sa vina,
cand totul e atat de simplu de fapt.
Cat de frumos
poate fi sau ar fi putut fi...
Zambeste,Iarta,Iubeste
vineri, 30 decembrie 2011
eu doar tu
tu doar eu si eu doar tu ...
plang cu lacrima ta,
razi cu zambetul meu,
privesc cu ochii tai,
visezi cu visul meu,
simt cu inima ta,
soptesti cu soapta mea,
mana mea in mana ta,
gandul tau in gandul meu....
tu ma inspiri eu respir,
ce bine...
plang cu lacrima ta,
razi cu zambetul meu,
privesc cu ochii tai,
visezi cu visul meu,
simt cu inima ta,
soptesti cu soapta mea,
mana mea in mana ta,
gandul tau in gandul meu....
tu ma inspiri eu respir,
ce bine...
miercuri, 23 noiembrie 2011
Teoria dezactivarii
Traind am observat
ca tot ce este activat
poate fi dezactivat...
Teoria are multe aplicatii
si este verificata.
Trebuie doar sa vrei si poti...
Si stii ?
se suprapune cumva peste filozofia rotii...
faci bine si vei primi
acel bine mai tarziu
ca tot ce este activat
poate fi dezactivat...
Teoria are multe aplicatii
si este verificata.
Trebuie doar sa vrei si poti...
Si stii ?
se suprapune cumva peste filozofia rotii...
faci bine si vei primi
acel bine mai tarziu
florile mele
Toate florile mele stralucesc
si au nume frumoase ... Maria,
Daniela, Cristina, Madalina,
Sorina, Irina, Lucia,
Andeea, Veronica, Camelia,
Adriana, Monica, Carmen,
Raluca, Diana,Otilia,
Emanuela, Alina, Mihaela,
Elena, Ioana, Vanesa,
Liliana, Iulia, Anca, Alexandra,
Bianca, Tatiana, Victoria, Elisa,
Adina, Virginica, Dorina, Eugenia,
Oana, Vera, Corina, Carmen, Gabriela,
Mariana, Stefania, Georgeta, Nicoleta,
Geanina, Aliona, Vasi, Sanda, Silvia,
Ica, Lenuta, Teo, Felicia,Melania,
Natalia, Valentina, Mirela, Ana,
Marcela, Antoaneta,Anamaria,
Beatrice, Olivia, Rodica, Laura,
Crina, Cleo, Luminita, Narcisa,
Adela, Stela, Claudia, Marilena,
Floarea, Ina, Silvia, Clara,
Loredana, Mioara, Liana,
Adelina,Venetia, Alexandra,
Genoveva, Yasmin, Georgiana,
Emi, Roxana, Florina, Sanziana,
Dana, Marina, Lucretia,Simona, Ionela,
Alice, Vio, Catalina, Adelina, Delia...
Sarut mana doamnele mele dragi.
sa fiti fericite...
marți, 22 noiembrie 2011
Imblanzitorul de lacrimi
Am cules lacrimi de bucurie,
am admirat lacrimi de invingator,
dar am vazut fara sa pot face nimic
si lacrimi grele
si lacrimi care dor.
E minunat cand poti sadi
o lacrima de fericire
si doare cand nu poti opri
cealalta lacrima...
Sunt oameni care se hranesc
cu propria durere
si nu stiu sa o alunge singuri.
Sunt oameni langa noi care pot fi ajutati
dar care nu stiu sa-ti ceara ajutorul.
Nimeni nu trebuie sa planga.
As vrea sa pot sa ajut mai mult.
Fii prietenul lacrimei tale.
Am incercat si incerc sa imblanzesc lacrimi...
Prieteni buni...
Micul si bunul meu prieten Mattis mi-a demonstrat la Chicago ce inseamna prietenia, sinceritatea si iubirea.Ne-am jucat, ne-am plimbat, am inventat multe, am alergat, ne-am certat,ne-am impacat, am privit filme si desene animate, am invatat despre afectiune, am desenat si am modelat vise, am cantat si am spus poezii, am dat si am primit energie pozitiva...Un copil absolut superb si un prieten neasteptat.Cele 20 de zile petrecute impreuna mi-au amintit cu drag de timpul petrecut cu fiul meu Adrian la varsta lui Mattis. Imbratisarea de ramas bun de la aeroport cu micul meu prieten Mattis si imbratisarea de acasa cu marele meu prieten Adrian a inchis un cerc...Acum am doi prieteni ...
luni, 21 noiembrie 2011
Joc
M-am jucat si mi-am amintit, am iubit si am fost iubit, am trait si am simtit, am dorit si am primit, am cantat si mi-a soptit, am batut si-am fost primit, am privit si-am fost privit, am daruit si mi-a daruit, am alergat si m-am odihnit , mi-a zambit si i-am zambit...ma joc...vrei sa te duc in brate?...
miercuri, 26 octombrie 2011
Iubesc Femeia !
Iubesc femeia, o apreciez,
o respect si in genunchi sarutandu-i mana ii ofer o floare...
zambetul ei imi e suficient
si uite asa raman la picioarele ei cu drag...
o respect si in genunchi sarutandu-i mana ii ofer o floare...
zambetul ei imi e suficient
si uite asa raman la picioarele ei cu drag...
vineri, 2 septembrie 2011
vineri, 19 august 2011
GOGONEL
Gogonel se juca cuminte agatat intr-un rucsac pe burta tatalui sau, privea trecatorii si incerca sa inteleaga graba lor.M-am oprit sa-l fotografiez incantat de privirea sa de mogaldeata curioasa. Mi-a zambit si i-am zambit si eu laudandu-l pentru eleganta sa si naturaletea cu care-si purta palaria cu cele doua cirese gemene. Gogonel nu a implinit inca un an dar are timp pentru asta. Acum e preocupat doar de culori, forme si sunete pe care le colectioneaza, pastrandu-le pentru mai tarziu cand se va folosi de ele. Micutul Gogonel mi-a mai zambit odata incercand sa-mi arate ca stie ceva , ca trebuie sa-mi reaminteasc ceva. Am inteles abia acum uitandu-ma mai atent la fotografie...Life adica Viata inscriptionata pe hainuta si incadrata frumos de manutele sale de viitor barbat...Viata in care a intrat si de care se va lovi, viata cu care va lupta si pe care o va iubi, viata pe care o va colora, viata careia ii va da forma si muzicalitatea de care va fi in stare sa se bucure apoi...
Inca mai putem sa ne coloram si noi viata si sa-i imbunatatim partitura...
Sa fii fericit Gogonel ...asta e tot ce conteaza...
joi, 18 august 2011
Zambetul din multime
E greu sa fim multumiti, e complicat sa facem fata stresului zilnic, e aproape imposibil sa zambim sau sa ne bucuram de viata cu sinceritate ....
Nu avem bani destui, nu este apreciata munca noastra, nu suntem sustinuti asa cum am vrea de cei de langa noi, nu suntem intelesi, nu suntem iubiti asa cum iubim, nu putem avea tot ce ne dorim, nu avem vacanta visata, nu putem plati facturile la timp, nu putem...nu avem...
Si totusi nu e nimeni altcineva vinovat. Problema este la noi... poate ne dorim mai mult decat putem, poate nu stim sa ne gestionam relatia sau nu stim sa simplificam lucrurile pentru a fi multumiti.
Da, trebuie sa dorim mai mult dar daca nu atingem ce ne dorim acum, nu trebuie sa ne afecteze.
Sunt atatea lucruri simple care ne pot face fericiti...
Fixarea unor limite sau scopuri prin comparatie cu ceilalti este daunatoare. Nu cauta retete, solutia e sa vrei.
Nu pleca capul si nu te lasa coplesit de momentele prin care treci. Urci si cobori si apoi iar urci ... ocolesti, mergi drept, te invarti in cerc si iar cobori si iar urci ...asta e viata si toti parcurgem un traseu asemanator...
M-am oprit o clipa din drumul meu sa admir si sa fotografiez fascinat de frumusete si am observat in lanul de floarea soarelui printre mii de capete plecate si unul ridicat, viu, vesel ...
Noi de ce nu am fi asa?
Fii si tu floarea care sta drept si se bucura de viata...
Poti...stii asta...zambeste ....
Fii fericit si deschide ochii ... viata e frumoasa...
miercuri, 17 august 2011
Dar cu dor...
Fara un cuvant, fara un fosnet,
fara o adiere,
fara sa stiu si sa astept,
a aparut ceva care incet, incet s-a asezat in palma mea.
Mai tarziu cand am vazut ca se ridica am incercat sa-l pastrez pentru tine...
Am reusit?
DA... acum e al tau...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)