Simplu

Nu mai trebuie sa caut nimic din ce nu gaseam, nici scara, nici mistrie, nici compas,nici cuie, nici stropitoare,nici ciocan, nici o unealta si nici un alt instrument... Toate acestea acum le simt din ce in ce mai clar si bine, erau doar uitate... Pot sa construiesc din nou! 7 mai 2012

Sunt aici

Iti imprumut un gand bun astazi,
iti imprumut curajul meu,
iti imprumut pumni mei sa fie stransi langa ai tai,
iti imprumut speranta mea sa o sustina pe a ta...
prietenia mea o ai deja...

Srurprinde-ma cu tine

Surprinde-ma astazi,
surprinde-ma in fiecare zi,
surprinde-ma frumos si incalzeste-ti inima...
Surprinde-ma cu o privire,
cu un zambet,
cu un gest mult asteptat,
cu un telefon, cu un cuvant,
cu o floare, surprinde-ma cu un vis nou,
cu o clipa, cu un sarut,
cu o imbratisare,
cu un mesaj,
cu o soapta,
surprinde-ma cu tine...

Maria

Aseara am trait un moment superb, inexplicabil, emotionant, vibrant... Prietena mea Maria
medic, care cu pasiune face miracole, a avut bunatatea sa ma anunte despre un Miracol care urma sa se intample. era pentru prima data cand imi povestea despre munca ei. astfel ca am fost alaturi de o mama si un tata pe care nu-i cunosc in asteptarea unui pui de om care urma sa vina...Cu cateva ore in urma s-a hotarat sa-si anunte prezenta cu un strigat de bucurie si cu pumnii stransi un copil superb, sanatos si frumos care va purta nimele : Maria...Am tinut pumnii pentru ca totul sa fie bine si eu si fiul meu si ne-am bucurat de aceasta aparitie neasteptata in speranta ca vom avea ocazia candva sa o cunoastem ...In fiecare zi oameni minunati ca Maria prietena mea medic ajuta si traiesc alaturi de mii de mame emotiile Miracolului unui nou inceput...Sunt fericit de aceasta coincidenta sau miracol sau semn...Cel mai drag si important om din viata mea si a fiului meu s-a numit Maria...Multumesc Maria pentru ca m-ai facut martorul acestui Miracol, sa ai o viata viata frumoasa si fericita micuta Maria, te iubim si ne e dor de tine draga noastra Maria ...Miracolul vietii...

Cu maestrul in nacela

Singurul artist american cu cetatenie romana care a cantat in Romania a fost marele JR. Johnny Raducanu,jazzistul care plutea deasupra tuturor, artistul care s-a delimitat de o generatie influentata de curente muzicale desuete si comercial …
- Maestre, Dan Maciuca va deranjeaza la telefon...
- Nu ma deranjezi, mai asta cu trabucul...i-a spune ce vrei...nu prea esti serios, ai spus ca ma suni si nu m-ai sunat ieri,
- Maestre imi cer scuze dar astazi trebuia sa sun...
- Mai Dane, tu esti un baiat destept cu corason la cap, daca ai fi si serios ar fi bine, dar zii, hai ca am treaba n-am timp...
- Pai maestre avem evenimentul de la World Trade Platza peste doua zile si v-am sunat sa stabilim ora pentru probe...
- Ce probe Dane? Eu am nevoie de probe?
- De sunet Maestre...
- Lasa ma probele ca eu am fost probat de viata.Sa vina ailaltii sa se probeze ...Ce tu te iei dupa toti malachistii? Am pretentia ca esti baiat inteligent ...
- Maestre va rog eu...Trecem si noi pe acolo mai devreme sa ne vada lumea ca suntem grei, sa inteleaga cine e Maestrul, facem acolo o tehnicareala de cateva minute inainte de eveniment, dupa care mancam ceva, fumam un trabuc si apoi recitalul, aplauze nemasurate si am scapat ...
- Bine, bine ma trabuchistule, dar sa ai marafetii pregatiti ca deobicei...
- Se poate maestre!!! Cum sa nu am seiful cu mine...
- Bine,vin daca spui tu, ca nu degeaba tii trabucul ala in coltul gurii ca gagii aia americani, dar nu cant decat daca imi aduci pianul ala al lui Misu, eu nu cant pe orice scula …
- Ala e maestre. Totul e pregatit, vin sa va iau ce acasa?
- Nu lasa ca ma aduce cineva, vezi ca ma imbrac frumos sa moara aia de ciuda. E stabilit...Ma astepti cu onoruri stii tu...

Era un eveniment de tinuta pentru un producator important de telefonie mobila. Amfitrionul un mare admirator al lui Johnny, era un domn elegant si educat si il aprecia mult pe Johnny. Intotdeauna cat am lucrat cu aceasta companie am furnizat doar artisti de o anumita factura, artisti care aveau ceva de spus care spuneau altceva care insemnau ceva. Johnny era starul in acea seara.Totul incepea la ora 19 cand sosea publicul dar pregatirea evenimentului se facea cu o seara inainte. Noaptea tarziu trebuia sa functioneze sunetul si erau facute programele de lumini in conditii de spectacol. Asa ca dupa o noapte petrecuta in locatie, dupa doar cateva ore de somn ne intorceam toata echipa pentru ultimile aranjamente. Nu a trebuit sa astept deloc,m-am intalnit cu JR asa cum am stabili cu doua ore inainte de eveniment. Era de o seriozitate exacerbata, atent la detalii si evident,fericit sa faca ce stia mai bine. Daruia din suflet fiecare nota cantata. Daca insa simtea ca ceva nu este in regula sau daca nu-i placea cum este privit sau ascultat lua atitudine si cu haiosenia sa celebra punea totul la punct.

Am lucrat impreuna multe evenimente, imi era tare drag ca artist si il admiram ca om. Inainte de eveniment am impartit marafetii, cum ii placea sa spuna, astfel incat sa-si plateasca trupa compusa din muzicieni remarcabili imediat. Ii platea dupa un algoritm doar de el stiut si imi spunea zambind ca ar putea nu dea nimic din ce avea in schimbul onoarei oferite de ai fi alaturi. Glumea si isi iubea omenii apropiati ce-i simtea construiti asemeni lui. Era unic si a ramas unic...

De fiecare data a avut succes si a electrizat publicul.Nu era important ce canta sau cum atingea clapele, poate nu mai avea virtuozitatea de altadata, dar mimica lui, felul in care se adresa cantand, modul lui de a transmite muzica, comentariile din timpul cantarii, atitudinea sa din fata pianului, interactiunea cu trupa si cu publicul, vibratia sa, faceau ca totul sa pluteasca si sa te simti parte dintr-un intreg superb numit Johnny Raducanu...

Dupa recital, dupa aplauze, multumiri si conversatii de curtoazie vine catre mine, ma ia de brat si imi spune:
- Hai sa mancam ceva Dane si fara macheala, da-mi o apa...Ti-a placut ce le-am facut la gagii? Crezi ca au fost multumiti? Ce zice barosanul ala cu marafetii ? Cheama-l sa-i multumim...
Era atent cu toata lumea dar avea demnitatea artistului constient de valoarea sa, era un gentelman si niciodata nu pleca capul.

L-am iubit pe Johnny, mult. Vorbeam uneori la telefon si de fiecare data ma certa glumind, apoi aducea vorba de trabucul meu vesnic prezent.

Imi lipsesti Maestre...

Zambeste,Iarta,Iubeste

Zambeste, Iarta, Iubeste...
Trebuie sa facem alegeri mereu.
Uneori regretam alteori nu.
Ne ascundem convenabil dupa justificari.
Noi, doar noi
suntem responsabili pentru
pasul facut.
Din teama de a nu gresi din nou,
din frica de a nu lua o decizie care sa doara,
amanam sau nu urcam
in trenul ce opreste in gara noastra.
Ne refuzam fericirea
si apoi asteptam un alt tren
care poate uita sa vina,
cand totul e atat de simplu de fapt.
Cat de frumos
poate fi sau ar fi putut fi...

Zambeste,Iarta,Iubeste

acum stiu

am invatat
sa alerg, sa ma opresc,
sa avansez, sa pasesc in spate,
sa urc, sa cobor, sa trec peste,
sa ma aplec, sa ma ridic,
sa privesc inainte, sa-mi amintesc,
sa sper, sa regret, sa am, sa n-am,
sa dau, sa iau, sa ofer,
sa nu dorm, sa privesc,
sa vad, sa simt, sa uit,
sa admir, sa accept,
sa doresc, sa caut,
sa gasesc, sa deschd, sa ma deschid,
sa vibrez, sa visez, sa raspund,
sa stiu, sa vreau, am invatat...

putere

Accept vulnerabilitatea mea
simt ca ma face mult mai puternic...
plutesti catre mine
plecand de la mine
avand atata grija de flacara aprinsa simultan...
Imi e draga promisiunea nerostita fata de flacara,
siguranta care vine din frumusetea acesteia
si forta sugerata de tremurul ei...
Accept vulnerabilitatea mea
ma face himalayan...

Lacrima atinsa

conteaza lacrima pierduta?
cat de important este sa lasam lacrima sa cada?
avem puterea sa o atingem?
lacrima poate sa invie cu bucurie,
cu emotie, cu durere...
sunt mandru de lacrima mea ...
o las sa traiasca,
o rog sa renasca si o incurajez
sa-si spuna povestea...
incearca sa-ti atingi lacrima si sa o mangai...

eu doar tu

tu doar eu si eu doar tu ...
plang cu lacrima ta,
razi cu zambetul meu,
privesc cu ochii tai,
visezi cu visul meu,
simt cu inima ta,
soptesti cu soapta mea,
mana mea in mana ta,
gandul tau in gandul meu....
tu ma inspiri eu respir,
ce bine...

Imblanzitorul de lacrimi

Am cules lacrimi de bucurie,
am admirat lacrimi de invingator,
dar am vazut fara sa pot face nimic
si lacrimi grele
si lacrimi care dor.
E minunat cand poti sadi
o lacrima de fericire
si doare cand nu poti opri
cealalta lacrima...
Sunt oameni care se hranesc
cu propria durere
si nu stiu sa o alunge singuri.
Sunt oameni langa noi care pot fi ajutati
dar care nu stiu sa-ti ceara ajutorul.
Nimeni nu trebuie sa planga.
As vrea sa pot sa ajut mai mult.
Fii prietenul lacrimei tale.
Am incercat si incerc sa imblanzesc lacrimi...

Joc

M-am jucat si mi-am amintit, am iubit si am fost iubit, am trait si am simtit, am dorit si am primit, am cantat si mi-a soptit, am batut si-am fost primit, am privit si-am fost privit, am daruit si mi-a daruit, am alergat si m-am odihnit , mi-a zambit si i-am zambit...ma joc...vrei sa te duc in brate?...

Iubesc Femeia !

Iubesc femeia, o apreciez,
o respect si in genunchi sarutandu-i mana ii ofer o floare...
zambetul ei imi e suficient
si uite asa raman la picioarele ei cu drag...

Normalitatea noastra

Cine stabileste cand e bine si cand e rau?
Care este normalitatea si ce este ea?
Atunci cand doare sau cand esti fericit mai conteaza balanta greselilor, iertarilor, regretelor, acceptarilor, temerilor ?
Balanta e stabilita de ceea ce simti.
Nu socoti.
Priveste si simte...
Asuma-ti normalitatea ta si mergi mai departe...

GOGONEL

Gogonel se juca cuminte agatat intr-un rucsac pe burta tatalui sau, privea trecatorii si incerca sa inteleaga graba lor.M-am oprit sa-l fotografiez incantat de privirea sa de mogaldeata curioasa. Mi-a zambit si i-am zambit si eu laudandu-l pentru eleganta sa si naturaletea cu care-si purta palaria cu cele doua cirese gemene. Gogonel nu a implinit inca un an dar are timp pentru asta. Acum e preocupat  doar de culori, forme si sunete pe care le colectioneaza, pastrandu-le pentru mai tarziu cand se va folosi de ele. Micutul Gogonel mi-a mai zambit odata incercand sa-mi arate ca stie ceva , ca trebuie sa-mi reaminteasc ceva. Am inteles abia acum uitandu-ma mai atent la fotografie...Life adica Viata inscriptionata pe hainuta si incadrata frumos de manutele sale de viitor barbat...Viata in care a intrat si de care se va lovi, viata cu care va lupta si pe care o va iubi, viata pe care o va colora, viata careia ii va da forma si muzicalitatea de care va fi in stare sa se bucure apoi...
Inca mai putem sa ne coloram si noi viata si sa-i imbunatatim partitura...
Sa fii fericit Gogonel ...asta e tot ce conteaza...

Zambetul din multime

E greu sa fim multumiti, e complicat sa facem fata stresului zilnic, e aproape imposibil sa zambim sau sa ne bucuram de viata cu sinceritate ....

Nu avem bani destui, nu este apreciata munca noastra, nu suntem sustinuti asa cum am vrea de cei de langa noi, nu suntem intelesi, nu suntem iubiti asa cum iubim, nu putem avea tot ce ne dorim, nu avem vacanta visata, nu putem plati facturile la timp, nu putem...nu avem...

Si totusi nu e nimeni altcineva vinovat. Problema este la noi... poate ne dorim mai mult decat putem, poate nu stim sa ne gestionam relatia sau nu stim sa simplificam lucrurile pentru a fi multumiti.

Da,  trebuie sa dorim mai mult dar daca nu atingem ce ne dorim acum,  nu trebuie sa ne afecteze. 

Sunt atatea lucruri simple care ne pot face fericiti...

Fixarea unor  limite sau scopuri prin comparatie cu ceilalti este daunatoare. Nu cauta retete, solutia e sa vrei.

Nu pleca capul si nu te lasa coplesit de momentele prin care treci. Urci si cobori si apoi iar urci ... ocolesti, mergi drept, te invarti in cerc si iar cobori si iar urci ...asta e viata si toti parcurgem un traseu asemanator...

M-am oprit o clipa din drumul meu sa admir si sa fotografiez fascinat de frumusete si am observat in lanul de floarea soarelui printre mii de capete plecate si unul ridicat, viu, vesel ...

Noi de ce nu am fi asa?

Fii si tu floarea care sta drept si se bucura de viata...

Poti...stii asta...zambeste ....

Fii fericit si deschide ochii ... viata e frumoasa...

Dar cu dor...

Fara un cuvant, fara un  fosnet,

fara o adiere,

fara sa stiu si sa astept,

a aparut ceva care incet, incet s-a asezat in palma mea.

Mai tarziu cand am vazut ca se ridica am incercat sa-l pastrez pentru tine...

Am reusit?

DA... acum e al tau...

  

Doi pasi in urma noastra...

M-am imprietenit cu nisipul albastru

am cunoscut multe scoici albastre

invatandu-le sa-ti zambeasca...

Am imblanzit valul albastru

rugandu-l sa revina mai frumos spre tine...

Am aflat de la un pescarus ca

pot cere vantului de seara sa te mangaie ...

Tot el mi-a mai spus ca ochii tai albastri sunt frumosi

dar eu stiam deja asta...

Abia astept sa-ti spun cate am invatat

plimbandu-ne pe nisipul albastru...

eu, tu ...

pasii mei , pasii tai

nisipul umed si

doar doua urme de pasi in urma noastra...

Fragment din "Dragoste Albastra"  25. iulie 2011

pescarusul tau

Astazi am facut cunostinta cu un pescarus...

i-am povestit despre tine,

i-am explicat ca ai cei mai frumosi ochi,

ca atunci cand e inourat

totul se lumineaza doar gandindu-ma la tine...

si stii ?

pescarusul mi-a spus ca te cunoaste si ca

va veni la tine sa-ti transmita dorul meu, 

i-am sarutat o aripa

stiind ca vei gasi sarutul meu

ascuns printre penele sale...

asteapta-l

 zboara deja spre tine.

Intre timp culeg scoici ratacite 

desenand cantecul nostru pe nisip...

3 iulie 2011

Imprieteneste-te cu vaza...

Folosim atatea obiecte necesare si ne inconjuram de atat de multe obiecte inutile...Toate lucrurile au importanta lor chiar daca unele par altfel. Unele te bucura, altele nu si atunci incerci sa scapi de ele, sau singure te parasesc, ascunzandu-se, pierzandu-se, crapandu-se, spargandu-se...e decizia lor si numai a lor...

Fiecare obiect are viata sa, traieste,transmite, primeste...Sunt lucruri de care te indragostesti, sunt lucruri pentru care suferi, pe care le doresti sau pe care le detesti incercand sa le uiti...

Un depozitar sensibil de emotii, un obiect prieten necesar este vaza.

Vazei de flori ii e foame de dragostea ta pentru persoana iubita, vaza de flori are nevoie de iubire, vaza de flori iti bucura privirea de fiecare data cand e plina si o privesti.

Vaza iti imbratiseaza florile primite si are grija de ele. Vaza iti poate spune cat de mult esti iubita si iti va amplifica soptele florilor tale seara de seara, zi de zi ...

Vaza are si rude indepartate precum borcanul, galeata, sticla. Nu trebuie insa sa faci cunostinta florilor tale cu tota familia vazei decat daca este nevoie, doar cand nu vrei sa o sufoci si doar atunci cand esti atat de iubita incat toata casa e plina de flori...

Vaza face parte din familia ta.

Bucura-ti vaza iubind-o. Fii fericita cand vaza e plina si simte mesajul florilor tale. Vaza te va invata ca florile iti vorbesc, vaza iti va arata ca florile zambesc si iti va traduce zambetul lor...

Imprieteneste-te cu vaza imediat …