Casa bunicilor

In copilarie in  fiecare an petreceam vacanta de vara la Scorteni la bunicii mei...mergeam la camp cu caruta la fan, ma  distram cu sora mea Irina si uneori cu verisorii nostri jucandu-ne in curte si gradina, duceam si aduceam vacile de la pascut, aduceam apa de la fantana, furam smantana din oala cu lapte prins din camara, cantam scartait la vioara bunicului, mergeam in sat la bufet cu bunica care isi lua o bere iar noua ne lua suc si acadele dupa ce faceam cumparaturile la Universal, duceam laptele in fiecare zi la tanti Miluta la centru de colectare, mergeam la film la Caminul Cultural uneori seara, exploram podul casei unde gaseam obiecte vechi , arhiva bunicului cu scrisori, carti prafuite si caiete cu poezii, poze si costume populare ...era frumos ...ajutam in gradina si bunica ne platea de fiecare data pe ascuns cu cativa lei spre fericirea noastra, mancam dude si struguri, pere, mere si prune cand le venea randul, aprindeam lampa cu gaz seara si faceam foc in soba din bucatarie unde bunica gatea in fiecare seara...imi e dor de toate si de tot ...

Acum casa e trista, are aproape 100 de ani si sta singura plangand parca de dorul bunicilor mei si a noastra a nepotilor neastamparati... atunci curtea era plina de flori iar cerdacul de lemn modelat inca exista la parter...

Am vizitat locul vacantelor noastre acum cateva zile si poarta  tacuta nu ne-a dat voie sa intram in curtea pustie...Poarta noua din fier forjat care o inlocuise pe cea veche din lemn, nu avea cum sa ne recunoasca pur si simplu nu ne cunostea, nu-i pasa de noi si de amintirile noastre inlacrimate ... Am incercat sa-i povestim cine suntem dar nu s-a indurat sa ne lase sa intram, nu am reusit sa o induplecam. Neputinciosi eram insa fericiti ca puteam inca vedea copii din noi ...Timpul se oprise in loc ...bunicii nostri inca erau acolo trebaluind prin curte iar noi ne jucam printre flori...timpul ne oferea o fereastra ... priveam prin ea ...fereastra insa se transforma incet in oglinda care ne arata adevarul dureros parca...
Imi  e atat de  dor de copilaria mea si de bunicii mei frumosi si dragi...