Accept vulnerabilitatea mea
simt ca ma face mult mai puternic...
plutesti catre mine
plecand de la mine
avand atata grija de flacara aprinsa simultan...
Imi e draga promisiunea nerostita fata de flacara,
siguranta care vine din frumusetea acesteia
si forta sugerata de tremurul ei...
Accept vulnerabilitatea mea
ma face himalayan...
Totalul afișărilor de pagină
Se afișează postările cu eticheta balada. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta balada. Afișați toate postările
vineri, 30 decembrie 2011
miercuri, 23 noiembrie 2011
florile mele
Toate florile mele stralucesc
si au nume frumoase ... Maria,
Daniela, Cristina, Madalina,
Sorina, Irina, Lucia,
Andeea, Veronica, Camelia,
Adriana, Monica, Carmen,
Raluca, Diana,Otilia,
Emanuela, Alina, Mihaela,
Elena, Ioana, Vanesa,
Liliana, Iulia, Anca, Alexandra,
Bianca, Tatiana, Victoria, Elisa,
Adina, Virginica, Dorina, Eugenia,
Oana, Vera, Corina, Carmen, Gabriela,
Mariana, Stefania, Georgeta, Nicoleta,
Geanina, Aliona, Vasi, Sanda, Silvia,
Ica, Lenuta, Teo, Felicia,Melania,
Natalia, Valentina, Mirela, Ana,
Marcela, Antoaneta,Anamaria,
Beatrice, Olivia, Rodica, Laura,
Crina, Cleo, Luminita, Narcisa,
Adela, Stela, Claudia, Marilena,
Floarea, Ina, Silvia, Clara,
Loredana, Mioara, Liana,
Adelina,Venetia, Alexandra,
Genoveva, Yasmin, Georgiana,
Emi, Roxana, Florina, Sanziana,
Dana, Marina, Lucretia,Simona, Ionela,
Alice, Vio, Catalina, Adelina, Delia...
Sarut mana doamnele mele dragi.
sa fiti fericite...
Etichete:
balada,
de drag,
de suflet,
dedicatie,
destin,
dor,
dragoste albastra,
femeia.,
iubesc,
iubire,
optimism albastru,
poezie,
sunete albastre,
viata frumoasa,
zbor
marți, 22 noiembrie 2011
Imblanzitorul de lacrimi
Am cules lacrimi de bucurie,
am admirat lacrimi de invingator,
dar am vazut fara sa pot face nimic
si lacrimi grele
si lacrimi care dor.
E minunat cand poti sadi
o lacrima de fericire
si doare cand nu poti opri
cealalta lacrima...
Sunt oameni care se hranesc
cu propria durere
si nu stiu sa o alunge singuri.
Sunt oameni langa noi care pot fi ajutati
dar care nu stiu sa-ti ceara ajutorul.
Nimeni nu trebuie sa planga.
As vrea sa pot sa ajut mai mult.
Fii prietenul lacrimei tale.
Am incercat si incerc sa imblanzesc lacrimi...
Etichete:
balada,
cioburi de viata,
dan maciuca,
de drag,
de suflet,
dedicatie,
destin,
dragoste albastra,
fereastra,
iubesc,
iubire,
poezie,
zambet frant,
zbor
miercuri, 26 octombrie 2011
Iubesc Femeia !
Iubesc femeia, o apreciez,
o respect si in genunchi sarutandu-i mana ii ofer o floare...
zambetul ei imi e suficient
si uite asa raman la picioarele ei cu drag...
o respect si in genunchi sarutandu-i mana ii ofer o floare...
zambetul ei imi e suficient
si uite asa raman la picioarele ei cu drag...
Etichete:
balada,
cioburi de viata,
de suflet,
destin,
dor,
dor de floarea albastra,
dragoste albastra,
fereastra,
fericire,
optimism albastru,
poezie,
psihologie,
zbor
duminică, 3 iulie 2011
pescarusul tau
Astazi am facut cunostinta cu un pescarus...
i-am povestit despre tine,
i-am explicat ca ai cei mai frumosi ochi,
ca atunci cand e inourat
totul se lumineaza doar gandindu-ma la tine...
si stii ?
pescarusul mi-a spus ca te cunoaste si ca
va veni la tine sa-ti transmita dorul meu,
i-am sarutat o aripa
stiind ca vei gasi sarutul meu
ascuns printre penele sale...
asteapta-l
zboara deja spre tine.
Intre timp culeg scoici ratacite
desenand cantecul nostru pe nisip...
3 iulie 2011
miercuri, 8 iunie 2011
Dor de floarea albastra
Am un lan de flori de camp, imi place sa-l privesc, imi place sa-i observ frumusetea impecabila si sa simt fiecare floare in parte. Poate parea greu sau imposibil, dar poti incerca si tu sa vezi florile din jurul tau asa poti sigur sa te vezi pe tine.
Intre multele flori cu petale albe exista o floare mai frumoasa decat celelalte, o floare mai deosebita. Nu stiu cum a reusit floarea mea sa se strecoare intre ele sau poate o vad doar eu... Asa am crezut...O vad doar eu, o simt doar eu? Nu ...De curand fluturele meu prieten a observat-o si el si s-a grabit sa o sarute. Nu mi-am amintit cand l-am rugat sa faca asta in locul meu, dar m-am bucurat mult. Parca recunosteam acele aripi ca fiind ale mele, cum recunosteam si tremurul fericit al florii...putea fi un deja vu, dar nu era...
Acum cred ca fluturele eram eu ...
Acum stiu si inteleg mai bine ...abia astept sa-mi schimb aripile si sa-mi intalnesc iar floarea.
Voi incerca sa o imbratisez cu aripile mele noi si sa nu-i mai dau drumul...
8 iunie 2011 - Dragoste albastra
8 iunie 2011 - Dragoste albastra
joi, 26 mai 2011
miercuri, 25 mai 2011
Nea Emil
Singur pe o banca galbena de plastic cu o sacosa de Kaufland pe post de bagaj, cu caciula de miel pe cap privea ingandurat spre trenul parcat in fata sa. In spate o pereche de linii de cale ferata care incepeau departe si se terminau nicaieri printre pietre colturoase asteptau un alt tren care nu mai aparea...Statea picior peste picior, elegant, cu mainile pe un genunchi. Era atent parca la ce se intampla in jur. Se vedea ca viata il vizitase insistent si lasase urme, insa nu parea afectat sau trist, era doar obosit de atatia ani neprietenosi. L-am salutat si am intrebat unde merge. Mi-a raspuns ca la Adjud, adica la vreo 60 km, iar de acolo mai avea de mers inca 8 km. Nu avea bani si astepta inca 15 – 16 ore pentru un personal care urma sa vina a doua zi dimineata, spera se inteleaga cu nasul si sa poata merge fara bani, cum tot asa spera sa nu plateasca nici la microbusul ce il va duce apoi la destinatie. Avea copii dar nu stia nimic de ei de cativa ani iar acum traia singur, uitat. I-am intins niste bani si s-a luminat fericit, a devenit volubil, a multumit mult gandindu-se ca asa va avea ce manca si poate bani de drum...
Ciudata treaba...Cu asteptarea trenului cu legatura din Adjud avea nevoie de 23 de ore pana la destinatie pentru o distanta care poate fi acoperita de un om fara probleme in 2 ore maxim, sau de un om grabit intr-o ora . In ce tara traim?
Nea Emil fusese sef de depozit la vreo suta de metri de gara, imi povesteste mandru ca a avut o viata frumoasa si ca a muncit mult. Era nascut in '41 , si nu se plangea de nimic...
Coborasem cu Vali din tren sa fumam un trabuc impartit in doua la o ceasca de whiski pe peron. Trenul stationa cam 30 de minute in Bacau asa ca aveam timp. Nea Emil fuma si el o tigara, nu stia ce marca e, o avea de la cineva, fusese pastrata intr-un buzunar la piept. Asa botita cum era tigara, imi amintea de maraseasca veche fumata de tata la un pahar de votca...Ne-am amintit de tigarile fara filtru, de Carpati sau Marasesti.Nu se mai gaseau , nu mai fumase o tigara de-a noastra fara filtru de mult...
Vali i-a dat trabucul sau iar eu ceasca cu whischy. Dintr-o data Nea Emil devenea pe jumatate american, picior peste picior cu adidasii sai ponositi, de firma, fara palarie dar cu trabuc avea un aer multumit si fericit.
M-am bucurat mult ca l-am cunoscut pe Nea Emil...un om bun, un om muncit, pe care soarta si criza l-au lovit iar copii, prietenii si rudele l-au uitat.
Trenul nostru a plecat incet lasandu-l pe Nea Emil singur pe banca lui galbena fumand americaneste picior peste picior din chistocul de trabuc cubanez cu caciuala sa mioritica pe cap...
Sa fii sanatos Nea Emile...
luni, 23 mai 2011
alearga printre flori...
trec pe numele tau un intreg camp de flori
acum te poti plimba linistita printre petale stiind ca sunt ale tale
ma ocup sa poti avea si o parte din soare,
dar mai dureaza putin...Am ceva probleme birocratice...
Pana atunci alearga printre flori si imprieteneste-te cu ele,
apoi asteapta-ma cu ciocolata calda...
Fierbinte, te rog ...
Stinge lumina apoi,
voi sti sa te gasesc...
Sunt deja langa tine. Te-am gasit dupa urmele de ciocolata lasate pe buzele tale ...
4 ianuarie, 23 mai 2011
miercuri, 18 mai 2011
Traieste clipa...
Balada psihologului optimist
(dedicatie albastra, senina, nedirectionata)
Foaie lata de nevroza,
(poem albastru compus noaptea tarziu, far' sa vreau, fara sa stiu, pasind sigur printre soapte, visand la vagonul sapte...)
Foaie lata de nevroza,
hai sa facem o psihoza.
Si iar foaie de angoasa,
vreau sa ma intorc acasa.
Si cu multa empatie,
Si cu multa empatie,
cu o mica afazie,
cu carenta afectiva,
disonanta cognitiva,
recunosc, ca am o fixatie,
si panica in relatie.
Asa ca te rog mai frate
cu hiperemotivitate,
fara megalomanie
fara neurastenie,
cu training autogen
sa-i dam si lui Eugen
siguranta afectiva
ce-ti zambeste depresiva
si cu multa psihodrama
pune-ti panica in rama
si priveste-apoi empatic,
incercand sa fii simpatic
ca frustrarea-i impulsiva
cu nuanta compulsiva
si mai bine refulezi
narcisica, nu introverta
si spune-mi daca-i logic
sa ari campul psihologic,
si frustrat dar constient
sa ramai indiferent
fara vreo victimizare
sa uiti de a ta frustrare
de influenta materna.
si-n mana c-o lanterna
lumineaza prin transfer
viitorul efemer.
(poem albastru compus noaptea tarziu, far' sa vreau, fara sa stiu, pasind sigur printre soapte, visand la vagonul sapte...)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)





