Totalul afișărilor de pagină

luni, 28 martie 2022

Imobiliare

 Nu mai sunt locuri

libere.

Toate camerele, din inima mea,

sunt ocupate si mobilate

cu Tine !

_______________________


Dan Blueman

Simplu

 Am sa te ning cu 

mii de flori!

E simplu, asa inveti 

sa zbori...

________________


Dan Blueman

joi, 24 martie 2022

Așteptare...

 Eu simt de rosu, tu de alb.

 Eu te doresc de

albastru, tu de portocaliu.

 Eu te sarut de verde, 

tu ma certi de galben, 

Eu te iubesc de roz, 

tu ma uiti de gri...

Te astept in curcubeu ! Sa vii !!

__________________________________


Mesaj

 Trimite-mi un sms

color cu gust afrodisiac

de jaratec, 

loveste-mi dorul cu mesajul 

tau.

Voi sti sa alerg prin blestemul

homeric, spre 

ultimul nostru 

sarut, imbratisandu-te...

_____________________________

Intalnire

 Nu te mai caut!

Esti aici in mine

de multa vreme.

Uneori ma rascolesti 

apoi mai sfasii in fasii, 

ma mistui si infloresti ca un vulcan nebun, 

ma incalzesti, ma ingheti antarctic si ma ridici in zbor...

Nu te mai caut!

Chiar si doar cu un zambet ...

Atinge-mă!

marți, 8 decembrie 2020

Schimb de inimi

                                Dan Blueman 70/70 Acrilic 



Hai să facem schimb de inimi,

Fără niciun fel de….cost,

Să văd şi eu, ţi-a fost bine?

Să vezi şi tu cum mi-a fost…


Hai să facem schimb de inimi,

Ori ţi-e frică să-ndrăzneşti?!

Eu să-nvăţ să dau uitării,

Tu să-nveţi să mă iubeşti…


Hai să facem schimb de inimi,

Doar o zi, măcar atât….

Tu să plângi cu lacrimi grele

….Iar eu, de ele să râd…


Hai să facem schimb de inimi,

……Fără să rostim cuvinte,

Tu s-asculți pe-a mea cum bate,

Eu s-ascult pe-a ta cum minte…


Hai să facem

schimb de inimi,

Şi-apoi le luăm

înapoi….

Tu, pe-a ta,

goală şi rece,

Eu, pe-a mea,

plină de “Noi”…

joi, 3 ianuarie 2013

luni, 7 mai 2012

Simplu

Nu mai trebuie sa caut nimic din ce nu gaseam, nici scara, nici mistrie, nici compas,nici cuie, nici stropitoare,nici ciocan, nici o unealta si nici un alt instrument... Toate acestea acum le simt din ce in ce mai clar si bine, erau doar uitate... Pot sa construiesc din nou! 7 mai 2012

miercuri, 28 martie 2012

Sunt aici

Iti imprumut un gand bun astazi,
iti imprumut curajul meu,
iti imprumut pumni mei sa fie stransi langa ai tai,
iti imprumut speranta mea sa o sustina pe a ta...
prietenia mea o ai deja...

Srurprinde-ma cu tine

Surprinde-ma astazi,
surprinde-ma in fiecare zi,
surprinde-ma frumos si incalzeste-ti inima...
Surprinde-ma cu o privire,
cu un zambet,
cu un gest mult asteptat,
cu un telefon, cu un cuvant,
cu o floare, surprinde-ma cu un vis nou,
cu o clipa, cu un sarut,
cu o imbratisare,
cu un mesaj,
cu o soapta,
surprinde-ma cu tine...

Maria


Aseara am trait un moment superb, inexplicabil, emotionant, vibrant... Prietena mea Maria
medic, care cu pasiune face miracole, a avut bunatatea sa ma anunte despre un Miracol care urma sa se intample. era pentru prima data cand imi povestea despre munca ei. astfel ca am fost alaturi de o mama si un tata pe care nu-i cunosc in asteptarea unui pui de om care urma sa vina...Cu cateva ore in urma s-a hotarat sa-si anunte prezenta cu un strigat de bucurie si cu pumnii stransi un copil superb, sanatos si frumos care va purta nimele : Maria...Am tinut pumnii pentru ca totul sa fie bine si eu si fiul meu si ne-am bucurat de aceasta aparitie neasteptata in speranta ca vom avea ocazia candva sa o cunoastem ...In fiecare zi oameni minunati ca Maria prietena mea medic ajuta si traiesc alaturi de mii de mame emotiile Miracolului unui nou inceput...Sunt fericit de aceasta coincidenta sau miracol sau semn...Cel mai drag si important om din viata mea si a fiului meu s-a numit Maria...Multumesc Maria pentru ca m-ai facut martorul acestui Miracol, sa ai o viata viata frumoasa si fericita micuta Maria, te iubim si ne e dor de tine draga noastra Maria ...Miracolul vietii...

joi, 15 martie 2012

Lalele albe...

Lalele albe.
Nu stiu de ce, nu stiu pentru ce,
Am un buchet de lalele albe.
Poate sunt pentru tine,
Poate vreau doar sa le privesc
atunci cand sunt cu tine in gand.
Sunt atat de cuminti acum si singure...
Incerc sa te imprietenesc cu albele mele lalele.
Sunt albe...
Desi poti sa le atingi nu le vezi inca...


15 martie 2012 - Dragoste albastra

miercuri, 14 martie 2012

Cu Dan Măciucă, despre femei și viață și lacrimi…

AUTOR :MONICA STANESCU– 8 MARTIE 2012





L-am întâlnit în aeroport. Aşteptam amândoi aceeaşi persoană. Fiecare pentru motivele sale. Persoana aştepta ca fiecare dintre noi să fie acolo, fiecare din alt motiv. O ecuaţie fericită, cu multe necunoscute. Mie însă, nu mi-a plăcut niciodată matematica, dar când îmi pierdeam timpul cu ea o descopeream genială, dacă nu cumva termenul este redundant. Aşa s-a întâmplat şi atunci. Nu-mi surâdea ideea nici să împart cu el bucuria de a fi aproape de o persoană dragă şi nici nu aveam chef să împart neapărat cu el timpul meu. Necunoscutele dintr-o ecuaţie nu au fost niciodată punctul meu forte.

Viaţa avea însă atunci alte planuri cu noi. Şi a început să şi le ţeasă în jurul unui pahar bun de vin, în aroma specifică a trabucului pe care cu foarte mult bun simţ îl savurează şi acompaniaţi de muzică subtilă a poveştilor lui. Cu Dan nu ştii niciodată când o să vorbească serios, când o să izbucnească în hohote de râs sau când o să înceapă să fredoneze perfect o melodie celebra integrând-o natural în conversaţie. Poate să fie acum el însuşi un artist şi în următoarele 10 secunde să-i imite perfect pe alţi artişti dragi lui. E one man show şi o face atât de natural încât nici nu ştii de vrei să-l aplauzi şi ce ţi-a plăcut mai mult. Te ia mereu plăcut prin surprindere şi reuşeşte să-ţi dea peste cap toată matematica pe care ai învăţat-o sau nu. Aşa încât, cele 10 minute ale mele au devenit în preajma sa ore.

Dacă am o zi ciudată sau proastă, reuşesc să mă bucur când îi citesc dimineţile lui minunate, despre flori, despre dragoste. Mă amuz şi salivez citind despre ce mai găteşte şi reuşesc să mă enervez că nu am fost de fată sau izbucnesc în hohote de râs când mă gândesc la momentele când povesteşte despre diverşi Maeştri artişti cu care a a vut norocul să lucreze (ar fi nepoliticos să pun problema invers).

Este un om generos cu trăirile lui şi nu are ziua câte ore aş vrea să-l ascult, dar am reuşit să-l conving să împărtăşească şi cu voi puţin din ceea ce este. Fiindcă este un perfecţionist, ştiu că s-a cenzurat mult neştiind că noi am fi vrut de fapt totul. Puteţi avea mai mult ascultând „sunete albastre”, urcând acolo unde el numeşte „himalaya mea”, călătorind în a lui „barca albastră” învăţând cum se „aleargă printre flori”, aşteptând „la rând” să îţi daruiasaca şi ţie din florile, poeziile sau a lui „dragoste albastră”.

Cine este Dan Măciucă astăzi ?

Un om care a trecut frumos prin viaţă, care nu are regrete sau neîmpliniri, un om care îşi doreşte să fie fericit care se bucura de prezent, un bărbat care iubeşte femeia şi căruia îi place să dăruiască flori şi să fie înconjurat de ele, un om care a avut ce şi-a dorit de la viaţă dar numai atunci când a ştiut că poate obţine acel ceva, un om care iubeşte … mai matur şi mai înţelept ca ieri şi tot atât de copil ca alaltăieri…

Care este ingredientul secret al energiei şi optimismului care te însoţesc în călătoria ta prin zilele îngheţate de iarnă?

Puterea zâmbetului, capacitatea de a ţine ochii deschişi şi interacţiunea cu oameni dragi…

Cum arată femeia care îl cucereşte pe bărbatul Dan?

Inteligentă, înţelegătoare, puternică, sensibilă, vibrantă, independentă, comunicativă, romantică, surprinzătoare… Aflu cât de frumoasă e doar iubind-o…

Cu cine îţi bei cafeaua de dimineaţă?

Cu tine, cu alte sute de oameni frumoşi, cu cineva drag mie, cu flori în jur şi cu mine …

Cum sunt oamenii cu care împarţi o seară liniştită acasă?

Oamenii din viaţa mea sunt construiţi asemeni mie, adică altruişti, iubitori de poezie, de muzică, amuzanţi, extravertiți, ironici, liberi…uneori ne întâlnim mai mulţi prieteni, gătim, cântăm, ascultăm muzică, povestim şi ne încărcăm pozitiv. În general fiul meu, Adi, şi un Jack, un Golden alb sunt cei cu care vizionez un film bun pe peretele livingului. Evident un trabuc bun şi un cognac poate întregi tabloul unei seri frumoase, obişnuite acasă…

Ai trăit o viaţă în showbiz, ce te-a atras, ce te-a deziluzionat?

La început am explorat şi am încercat să fiu bun, să performez ca muzician, actor păpuşar, umorist sau prezentator, apoi m-a atras managementul şi producţia de evenimente tot mai mari. M-a atras scena cu tot ce implică ea, dăruire, sacrificiu, aplauze, aprecieri, succesul şi desigur, apoi satisfacţia materială. Am lucrat cu majoritatea artiştilor români şi cu mulţi artişti străini importanţi, iar asta a fost minunat şi motivant. M-a deziluzionat amatorismul, infatuarea, narcisismul şi apoi uitarea. Show bizz-ul e un animal pe care trebuie să-l îmblânzeşti, să-l dresezi, să-l iubeşti, să-l pedepseşti, dar totul cu măsură. Dacă te înghite, eşti pierdut…

Care sunt aşteptările tale de la viaţă, când simţi că îţi zâmbeşte, când te face să verşi o lacrimă?

Nu am aşteptări mai mari de la viaţă decât am avut acum 20 de ani, zâmbesc şi îmi place să ajut şi pe alţii să zâmbească zilnic, sunt prieten cu lacrima mea şi mă înţeleg bine cu ea, deşi uneori o pierd fără să vreau. Sunt lucruri simple de care mă bucur acum, aceleaşi ca şi în trecut. Sunt fericit când pot să dăruiesc, îmi pare rău când nu pot să ajut cât aş vrea. Au fost mulţi oameni minunaţi care m-au sprijinit într-un moment crucial al existenţei mele, îmi pare extrem de rău că nu pot acum să fac acelaşi lucru, că nu pot să întorc binele făcut la acelaşi nivel sau deloc. Acum nu îmi doresc decât să fim sănătoşi. Viaţa mi-a zâmbit în multe feluri şi m-a ajutat să simt măreţia unui rege, dar mi-a arătat şi cum e să îngenunchiezi. Pentru asta trebuie să mă bucur şi ştiu sigur că după fiecare nor răsare soarele. Zâmbesc şi merg înainte, nu există nu se poate. Viaţa e frumoasă…

Care este rolul trecutului în istoria personală a unui om?

Trecutul are un rol determinant în formarea fiecăruia, trecutul te învaţă să îţi iubeşti lacrima, trecutul te învaţă să fii fericit şi să trăieşti, trecutul te premiază şi te pedepseşte. Afli cum se zboară şi cum e să cazi. Devii înţelept şi bun cu condiţia obligatorie să te desprinzi de el, de trecut. Trecutul îţi dăruieşte viitorul, după ce faci un popas în prezent…

Cum ar trebui să trăim prezentul?

Obligatoriu trebuie trăit frumos. Nu e un clişeu. Trebuie să ne desprindem de cotidianul imbuibat cu griji, necazuri, lipsuri, neînţelegeri şi să ne trăim clipa. Uităm să ne bucurăm de cei de lângă noi şi de lucrurile simple, o floare, un zâmbet, o vorbă bună, o privire cu drag, un cântec, o poezie. Trece atât de repede timpul pe lângă noi. Nu îmi mai fac planuri decât pe termen scurt, nu am aşteptări, nu am regrete. Mă bucur însă de cât mai multe clipe cu drag.

Crezi în destin? Dar în Dumnezeu?

Cred în destin cum cred şi în trenurile care vin şi pleacă cu sau fără noi. Uneori facem alegerile corecte alteori ratăm urcarea un trenul nostru… Există destin, dar destinul poate fi modificat de împrietenirea ta cu el. Retrospectiv, acum ştiu unde am ales, cred că de cel puţin două ori în viaţă puteam să urc în alt tren şi să am o altă destinaţie. Am reuşit să întârzii planul destinului sau chiar să-l schimb. Nu cred în destin că într-o instituţie, ci îl văd doar ca un fenomen important. Cred în Dumnezeu şi cred în frumos şi bine…

Care sunt oamenii care te-au inspirat?

M-a inspirat omul drag care mi-a fost alături o viaţă întreagă. Sunt atent cu mulţi oameni care m-au inspirat sau care au contribuit la formarea şi la modificarea mea în timp şi le mulţumesc tuturor.

Ce le urezi femeilor în luna în care sunt sărbătorite?


Tuturor femeilor le doresc să încerce să fie fericite şi să lupte pentru fericirea lor… Să iubească şi să fie iubite…

Dezactivare , activare ...


Am dezactivat contul de Facebook pentru moment.
Sunetele raman albastre insa ...:)

luni, 27 februarie 2012

Cu maestrul in nacela




Singurul artist american cu cetatenie romana care a cantat in Romania a fost marele JR. Johnny Raducanu,jazzistul care plutea deasupra tuturor, artistul care s-a delimitat de o generatie influentata de curente muzicale desuete si comercial …
- Maestre, Dan Maciuca va deranjeaza la telefon...
- Nu ma deranjezi, mai asta cu trabucul...i-a spune ce vrei...nu prea esti serios, ai spus ca ma suni si nu m-ai sunat ieri,
- Maestre imi cer scuze dar astazi trebuia sa sun...
- Mai Dane, tu esti un baiat destept cu corason la cap, daca ai fi si serios ar fi bine, dar zii, hai ca am treaba n-am timp...
- Pai maestre avem evenimentul de la World Trade Platza peste doua zile si v-am sunat sa stabilim ora pentru probe...
- Ce probe Dane? Eu am nevoie de probe?
- De sunet Maestre...
- Lasa ma probele ca eu am fost probat de viata.Sa vina ailaltii sa se probeze ...Ce tu te iei dupa toti malachistii? Am pretentia ca esti baiat inteligent ...
- Maestre va rog eu...Trecem si noi pe acolo mai devreme sa ne vada lumea ca suntem grei, sa inteleaga cine e Maestrul, facem acolo o tehnicareala de cateva minute inainte de eveniment, dupa care mancam ceva, fumam un trabuc si apoi recitalul, aplauze nemasurate si am scapat ...
- Bine, bine ma trabuchistule, dar sa ai marafetii pregatiti ca deobicei...
- Se poate maestre!!! Cum sa nu am seiful cu mine...
- Bine,vin daca spui tu, ca nu degeaba tii trabucul ala in coltul gurii ca gagii aia americani, dar nu cant decat daca imi aduci pianul ala al lui Misu, eu nu cant pe orice scula …
- Ala e maestre. Totul e pregatit, vin sa va iau ce acasa?
- Nu lasa ca ma aduce cineva, vezi ca ma imbrac frumos sa moara aia de ciuda. E stabilit...Ma astepti cu onoruri stii tu...

Era un eveniment de tinuta pentru un producator important de telefonie mobila. Amfitrionul un mare admirator al lui Johnny, era un domn elegant si educat si il aprecia mult pe Johnny. Intotdeauna cat am lucrat cu aceasta companie am furnizat doar artisti de o anumita factura, artisti care aveau ceva de spus care spuneau altceva care insemnau ceva. Johnny era starul in acea seara.Totul incepea la ora 19 cand sosea publicul dar pregatirea evenimentului se facea cu o seara inainte. Noaptea tarziu trebuia sa functioneze sunetul si erau facute programele de lumini in conditii de spectacol. Asa ca dupa o noapte petrecuta in locatie, dupa doar cateva ore de somn ne intorceam toata echipa pentru ultimile aranjamente. Nu a trebuit sa astept deloc,m-am intalnit cu JR asa cum am stabili cu doua ore inainte de eveniment. Era de o seriozitate exacerbata, atent la detalii si evident,fericit sa faca ce stia mai bine. Daruia din suflet fiecare nota cantata. Daca insa simtea ca ceva nu este in regula sau daca nu-i placea cum este privit sau ascultat lua atitudine si cu haiosenia sa celebra punea totul la punct.

Am lucrat impreuna multe evenimente, imi era tare drag ca artist si il admiram ca om. Inainte de eveniment am impartit marafetii, cum ii placea sa spuna, astfel incat sa-si plateasca trupa compusa din muzicieni remarcabili imediat. Ii platea dupa un algoritm doar de el stiut si imi spunea zambind ca ar putea nu dea nimic din ce avea in schimbul onoarei oferite de ai fi alaturi. Glumea si isi iubea omenii apropiati ce-i simtea construiti asemeni lui. Era unic si a ramas unic...

De fiecare data a avut succes si a electrizat publicul.Nu era important ce canta sau cum atingea clapele, poate nu mai avea virtuozitatea de altadata, dar mimica lui, felul in care se adresa cantand, modul lui de a transmite muzica, comentariile din timpul cantarii, atitudinea sa din fata pianului, interactiunea cu trupa si cu publicul, vibratia sa, faceau ca totul sa pluteasca si sa te simti parte dintr-un intreg superb numit Johnny Raducanu...

Dupa recital, dupa aplauze, multumiri si conversatii de curtoazie vine catre mine, ma ia de brat si imi spune:
- Hai sa mancam ceva Dane si fara macheala, da-mi o apa...Ti-a placut ce le-am facut la gagii? Crezi ca au fost multumiti? Ce zice barosanul ala cu marafetii ? Cheama-l sa-i multumim...
Era atent cu toata lumea dar avea demnitatea artistului constient de valoarea sa, era un gentelman si niciodata nu pleca capul.

L-am iubit pe Johnny, mult. Vorbeam uneori la telefon si de fiecare data ma certa glumind, apoi aducea vorba de trabucul meu vesnic prezent.

Imi lipsesti Maestre...

luni, 30 ianuarie 2012

Poti






Hai...
poti...
Ridica-te si reinvata sa mergi,
invata sa zbori,
zambeste si iesi din colivia ta,
usa nu a fost ferecata.
Poti si vrei
vrei sa fii liber,
poti si vrei
vrei sa ajuti ajutandu-te.
Totul poate redeveni frumos,
Spera si lupta...
paseste si traieste...
ZAMBESTE si IUBESTE :)

Steaua ta

Nici o stea,
Dar absolut nici o stea
nu straluceste
cu inima franta.
Iubeste-ti steaua,
Vindeca steaua
Iubind-o
Si apoi lasa-te
Nins de ea...

Antrenament

Ne antrenam zilnic
pentru olimpiadele noastre.
Uneori ne castigam medalia,
alteori ne castigam doar dreptul
de a merge mai departe...
Totul e sa nu te lasi
si sa nu incurci culuarul.
Undeva
cineva
te asteapta
la linia de sosire...

Zambeste,Iarta,Iubeste

Zambeste, Iarta, Iubeste...
Trebuie sa facem alegeri mereu.
Uneori regretam alteori nu.
Ne ascundem convenabil dupa justificari.
Noi, doar noi
suntem responsabili pentru
pasul facut.
Din teama de a nu gresi din nou,
din frica de a nu lua o decizie care sa doara,
amanam sau nu urcam
in trenul ce opreste in gara noastra.
Ne refuzam fericirea
si apoi asteptam un alt tren
care poate uita sa vina,
cand totul e atat de simplu de fapt.
Cat de frumos
poate fi sau ar fi putut fi...

Zambeste,Iarta,Iubeste



vineri, 30 decembrie 2011

acum stiu

am invatat
sa alerg, sa ma opresc,
sa avansez, sa pasesc in spate,
sa urc, sa cobor, sa trec peste,
sa ma aplec, sa ma ridic,
sa privesc inainte, sa-mi amintesc,
sa sper, sa regret, sa am, sa n-am,
sa dau, sa iau, sa ofer,
sa nu dorm, sa privesc,
sa vad, sa simt, sa uit,
sa admir, sa accept,
sa doresc, sa caut,
sa gasesc, sa deschd, sa ma deschid,
sa vibrez, sa visez, sa raspund,
sa stiu, sa vreau, am invatat...

putere

Accept vulnerabilitatea mea
simt ca ma face mult mai puternic...
plutesti catre mine
plecand de la mine
avand atata grija de flacara aprinsa simultan...
Imi e draga promisiunea nerostita fata de flacara,
siguranta care vine din frumusetea acesteia
si forta sugerata de tremurul ei...
Accept vulnerabilitatea mea
ma face himalayan...

Lacrima atinsa

conteaza lacrima pierduta?
cat de important este sa lasam lacrima sa cada?
avem puterea sa o atingem?
lacrima poate sa invie cu bucurie,
cu emotie, cu durere...
sunt mandru de lacrima mea ...
o las sa traiasca,
o rog sa renasca si o incurajez
sa-si spuna povestea...
incearca sa-ti atingi lacrima si sa o mangai...

eu doar tu

tu doar eu si eu doar tu ...
plang cu lacrima ta,
razi cu zambetul meu,
privesc cu ochii tai,
visezi cu visul meu,
simt cu inima ta,
soptesti cu soapta mea,
mana mea in mana ta,
gandul tau in gandul meu....
tu ma inspiri eu respir,
ce bine...

miercuri, 23 noiembrie 2011

Teoria dezactivarii

Traind am observat
ca tot ce este activat
poate fi dezactivat...
Teoria are multe aplicatii
si este verificata.
Trebuie doar sa vrei si poti...
Si stii ?
se suprapune cumva peste filozofia rotii...
faci bine si vei primi
acel bine mai tarziu

Scrie-mi un sarut


Cuvintele mele seamana cu ale tale
si soarele meu e identic cu al tau,
pasim la fel,
totusi undeva, ceva
e cumva diferit...
eu citesc,tu scrii,
tu asculti,eu cant...
scrie-mi un vers,
scrie-mi un sarut,
scrie-mi o floare,
scrie-mi o imbratisare,
scrie-mi un cuvant,
scrie-mi o privire,
scrie-mi doar un zambet
si e suficient
s-adorm
cu tine-n gand...

Covorul rosu

Nu stiu cum,
dar privesc cu drag
la covorul rosu
pe care doua pahare cuminti
asteapta sa fie inundate,
lumanarile sunt aprinse
de la steaua daruita,
un pian fericit iti fredoneaza
melodia ta,
peste tot a nins cu petale de trandafir,
te mangai,
te strang in brate
soptindu-ti versuri la ureche...
ochi-mi sunt inchisi,
nu-i deschid...
visez? ...
esti langa mine,
esti aici?

florile mele


Toate florile mele stralucesc
si au nume frumoase ... Maria,
Daniela, Cristina, Madalina,
Sorina, Irina, Lucia,
Andeea, Veronica, Camelia,
Adriana, Monica, Carmen,
Raluca, Diana,Otilia,
Emanuela, Alina, Mihaela,
Elena, Ioana, Vanesa,
Liliana, Iulia, Anca, Alexandra,
Bianca, Tatiana, Victoria, Elisa,
Adina, Virginica, Dorina, Eugenia,
Oana, Vera, Corina, Carmen, Gabriela,
Mariana, Stefania, Georgeta, Nicoleta,
Geanina, Aliona, Vasi, Sanda, Silvia,
Ica, Lenuta, Teo, Felicia,Melania,
Natalia, Valentina, Mirela, Ana,
Marcela, Antoaneta,Anamaria,
Beatrice, Olivia, Rodica, Laura,
Crina, Cleo, Luminita, Narcisa,
Adela, Stela, Claudia, Marilena,
Floarea, Ina, Silvia, Clara,
Loredana, Mioara, Liana,
Adelina,Venetia, Alexandra,
Genoveva, Yasmin, Georgiana,
Emi, Roxana, Florina, Sanziana,
Dana, Marina, Lucretia,Simona, Ionela,
Alice, Vio, Catalina, Adelina, Delia...
Sarut mana doamnele mele dragi.
sa fiti fericite...

marți, 22 noiembrie 2011

Imblanzitorul de lacrimi


Am cules lacrimi de bucurie,
am admirat lacrimi de invingator,
dar am vazut fara sa pot face nimic
si lacrimi grele
si lacrimi care dor.
E minunat cand poti sadi
o lacrima de fericire
si doare cand nu poti opri
cealalta lacrima...
Sunt oameni care se hranesc
cu propria durere
si nu stiu sa o alunge singuri.
Sunt oameni langa noi care pot fi ajutati
dar care nu stiu sa-ti ceara ajutorul.
Nimeni nu trebuie sa planga.
As vrea sa pot sa ajut mai mult.
Fii prietenul lacrimei tale.
Am incercat si incerc sa imblanzesc lacrimi...

Prieteni buni...

Micul si bunul meu prieten Mattis mi-a demonstrat la Chicago ce inseamna prietenia, sinceritatea si iubirea.Ne-am jucat, ne-am plimbat, am inventat multe, am alergat, ne-am certat,ne-am impacat, am privit filme si desene animate, am invatat despre afectiune, am desenat si am modelat vise, am cantat si am spus poezii, am dat si am primit energie pozitiva...Un copil absolut superb si un prieten neasteptat.Cele 20 de zile petrecute impreuna mi-au amintit cu drag de timpul petrecut cu fiul meu Adrian la varsta lui Mattis. Imbratisarea de ramas bun de la aeroport cu micul meu prieten Mattis si imbratisarea de acasa cu marele meu prieten Adrian a inchis un cerc...Acum am doi prieteni ...

luni, 21 noiembrie 2011

Joc

M-am jucat si mi-am amintit, am iubit si am fost iubit, am trait si am simtit, am dorit si am primit, am cantat si mi-a soptit, am batut si-am fost primit, am privit si-am fost privit, am daruit si mi-a daruit, am alergat si m-am odihnit , mi-a zambit si i-am zambit...ma joc...vrei sa te duc in brate?...

miercuri, 26 octombrie 2011

Iubesc Femeia !

Iubesc femeia, o apreciez,
o respect si in genunchi sarutandu-i mana ii ofer o floare...
zambetul ei imi e suficient
si uite asa raman la picioarele ei cu drag...

vineri, 2 septembrie 2011

Himalaya noastra


Astazi m-am trezit cu sentimentul acela himalayan.
Si stii?
E minunat sa simti ca poti.
Nu cauta trasee pe harta.
Avem Himalaya noastra.
E in noi.
Urca incet si sigur...
Urca ...

Normalitatea noastra



Cine stabileste cand e bine si cand e rau?
Care este normalitatea si ce este ea?
Atunci cand doare sau cand esti fericit mai conteaza balanta greselilor, iertarilor, regretelor, acceptarilor, temerilor ?
Balanta e stabilita de ceea ce simti.
Nu socoti.
Priveste si simte...
Asuma-ti normalitatea ta si mergi mai departe...

Marele Meci ...


Am asistat la antrenamentul oficial al echipei comunale de gaste pe noul stadion satesc proaspat cosit ...Nu am putut vedea strategia de joc dar am aflat ca un gansac prafuit din atac si unul mai talamb din aparare au fost lasati in cotet pentru ca s-au adapat in afara curtii. Cica au un meci important astazi...habar n-am cu cine. Aveti grija varza deja e calita...

vineri, 19 august 2011

GOGONEL


Gogonel se juca cuminte agatat intr-un rucsac pe burta tatalui sau, privea trecatorii si incerca sa inteleaga graba lor.M-am oprit sa-l fotografiez incantat de privirea sa de mogaldeata curioasa. Mi-a zambit si i-am zambit si eu laudandu-l pentru eleganta sa si naturaletea cu care-si purta palaria cu cele doua cirese gemene. Gogonel nu a implinit inca un an dar are timp pentru asta. Acum e preocupat  doar de culori, forme si sunete pe care le colectioneaza, pastrandu-le pentru mai tarziu cand se va folosi de ele. Micutul Gogonel mi-a mai zambit odata incercand sa-mi arate ca stie ceva , ca trebuie sa-mi reaminteasc ceva. Am inteles abia acum uitandu-ma mai atent la fotografie...Life adica Viata inscriptionata pe hainuta si incadrata frumos de manutele sale de viitor barbat...Viata in care a intrat si de care se va lovi, viata cu care va lupta si pe care o va iubi, viata pe care o va colora, viata careia ii va da forma si muzicalitatea de care va fi in stare sa se bucure apoi...
Inca mai putem sa ne coloram si noi viata si sa-i imbunatatim partitura...
Sa fii fericit Gogonel ...asta e tot ce conteaza...

joi, 18 august 2011

Zambetul din multime



E greu sa fim multumiti, e complicat sa facem fata stresului zilnic, e aproape imposibil sa zambim sau sa ne bucuram de viata cu sinceritate ....
Nu avem bani destui, nu este apreciata munca noastra, nu suntem sustinuti asa cum am vrea de cei de langa noi, nu suntem intelesi, nu suntem iubiti asa cum iubim, nu putem avea tot ce ne dorim, nu avem vacanta visata, nu putem plati facturile la timp, nu putem...nu avem...
Si totusi nu e nimeni altcineva vinovat. Problema este la noi... poate ne dorim mai mult decat putem, poate nu stim sa ne gestionam relatia sau nu stim sa simplificam lucrurile pentru a fi multumiti.
Da,  trebuie sa dorim mai mult dar daca nu atingem ce ne dorim acum,  nu trebuie sa ne afecteze. 
Sunt atatea lucruri simple care ne pot face fericiti...
Fixarea unor  limite sau scopuri prin comparatie cu ceilalti este daunatoare. Nu cauta retete, solutia e sa vrei.
Nu pleca capul si nu te lasa coplesit de momentele prin care treci. Urci si cobori si apoi iar urci ... ocolesti, mergi drept, te invarti in cerc si iar cobori si iar urci ...asta e viata si toti parcurgem un traseu asemanator...
M-am oprit o clipa din drumul meu sa admir si sa fotografiez fascinat de frumusete si am observat in lanul de floarea soarelui printre mii de capete plecate si unul ridicat, viu, vesel ...
Noi de ce nu am fi asa?
Fii si tu floarea care sta drept si se bucura de viata...
Poti...stii asta...zambeste ....
Fii fericit si deschide ochii ... viata e frumoasa...




miercuri, 17 august 2011

Dar cu dor...


Fara un cuvant, fara un  fosnet,
fara o adiere,
fara sa stiu si sa astept,
a aparut ceva care incet, incet s-a asezat in palma mea.
Mai tarziu cand am vazut ca se ridica am incercat sa-l pastrez pentru tine...
Am reusit?
DA... acum e al tau...




  

luni, 25 iulie 2011

Doi pasi in urma noastra...


M-am imprietenit cu nisipul albastru
am cunoscut multe scoici albastre
invatandu-le sa-ti zambeasca...
Am imblanzit valul albastru
rugandu-l sa revina mai frumos spre tine...
Am aflat de la un pescarus ca
pot cere vantului de seara sa te mangaie ...
Tot el mi-a mai spus ca ochii tai albastri sunt frumosi
dar eu stiam deja asta...
Abia astept sa-ti spun cate am invatat
plimbandu-ne pe nisipul albastru...
eu, tu ...
pasii mei , pasii tai
nisipul umed si
doar doua urme de pasi in urma noastra...



Fragment din "Dragoste Albastra"  25. iulie 2011

miercuri, 13 iulie 2011

pe nisipul albastru...

Am o barca albastra...
ma asteapta salvatoare in fiecare zi.
Am insa o problema,
nu are vasle...
Caut in fiecare dimineata vaslele,
am incercat chiar sa improvizez,
probabil nu e inca momentul sa
folosesc barca, sau nu e si nu va fi necesara... 
oricum am proiectat alte vasle
unele mai bune, tot albastre...
ce fac daca gasind vaslele pierd barca?

te tin de mana si cred ca inteleg...
nu am nevoie de barca sau vasle
daca esti langa mine
pe nisipul albastru...
tu si eu, mana in mana
pe nisipul albastru...



duminică, 3 iulie 2011

pescarusul tau








Astazi am facut cunostinta cu un pescarus...
i-am povestit despre tine,
i-am explicat ca ai cei mai frumosi ochi,
ca atunci cand e inourat
totul se lumineaza doar gandindu-ma la tine...
si stii ?
pescarusul mi-a spus ca te cunoaste si ca
va veni la tine sa-ti transmita dorul meu, 
i-am sarutat o aripa
stiind ca vei gasi sarutul meu
ascuns printre penele sale...
asteapta-l
 zboara deja spre tine.
Intre timp culeg scoici ratacite 
desenand cantecul nostru pe nisip...


3 iulie 2011


joi, 16 iunie 2011

Cuvantul albastru



Cuvantul e puternic,
cuvantul are greutate,
creaza imagini, loveste,
mangaie, clarifica,
doare, alina,
deschide si inchide porti,
apropie si departeaza...
Cuvantul e totul.
Elibereaza-l, nu-l tine inchis
lasa-l sa plece.
Coloreaza-l in albastru si
VORBESTE-L...



16 iunie 2011 - Dragoste albastra

miercuri, 15 iunie 2011

Imprieteneste-te cu vaza...


Folosim atatea obiecte necesare si ne inconjuram de atat de multe obiecte inutile...Toate lucrurile au importanta lor chiar daca unele par altfel. Unele te bucura, altele nu si atunci incerci sa scapi de ele, sau singure te parasesc, ascunzandu-se, pierzandu-se, crapandu-se, spargandu-se...e decizia lor si numai a lor...
Fiecare obiect are viata sa, traieste,transmite, primeste...Sunt lucruri de care te indragostesti, sunt lucruri pentru care suferi, pe care le doresti sau pe care le detesti incercand sa le uiti...
Un depozitar sensibil de emotii, un obiect prieten necesar este vaza.
Vazei de flori ii e foame de dragostea ta pentru persoana iubita, vaza de flori are nevoie de iubire, vaza de flori iti bucura privirea de fiecare data cand e plina si o privesti.
Vaza iti imbratiseaza florile primite si are grija de ele. Vaza iti poate spune cat de mult esti iubita si iti va amplifica soptele florilor tale seara de seara, zi de zi ...
Vaza are si rude indepartate precum borcanul, galeata, sticla. Nu trebuie insa sa faci cunostinta florilor tale cu tota familia vazei decat daca este nevoie, doar cand nu vrei sa o sufoci si doar atunci cand esti atat de iubita incat toata casa e plina de flori...
Vaza face parte din familia ta.
Bucura-ti vaza iubind-o. Fii fericita cand vaza e plina si simte mesajul florilor tale. Vaza te va invata ca florile iti vorbesc, vaza iti va arata ca florile zambesc si iti va traduce zambetul lor...
Imprieteneste-te cu vaza imediat …

sâmbătă, 11 iunie 2011

Zidul nostru...


Un geam inexistent,
beton, caramizi, ciment,
cadrul ferestrei rupt,
un subsol trist, intunecat
si un copacel sanatos si verde
care se incapatineaza sa creasca
dintre betoane,
intr-un areal dur, bolnav, inaccesibil...
o dorinta de a trai si de a reusi
atat de evidenta si ciudata totusi...
Noi putem razbate ca si copacelul meu verde?
Putem oare sa supravietuim atunci cand
totul pare imposibil ? Putem sa ne strapungem limitele?
Vrem asta, ne dorim suficient sa invingem?
Avem atatea lectii de invatat...
Depinde doar de noi sa spargem propriul zid.



11 iunie 2011 - Dragoste Albastra

joi, 9 iunie 2011

Cu Klaus la un Jack si o Cola


Acum cativa ani Scorpions au cantat la Cerbul de Aur. Atunci lucram cu Sfinx Experience CDA  asigurand tehnica festivalului si o parte din productie.Tot in acea perioada ma ocupam si de trupa Millenium din Chisinau, trupa laureata in acel an la 'Cerb'. In fiecare seara dupa concerte aveau loc cantari cu artistii participanti si sprituri doppo festival. Printre altii am cantat si eu cu Millenium doua piese, iar  la coborarea de pe scena,  trecand printre artisti am dat mana cu  Klaus Meine - solistul de la "Scorpions" care s-a ridicat de la masa si m-a imbratisat. invitandu-ma apoi sa bem un 'Jack' si o Cola. A fost o seara frumoasa...Acum "Klaus is in town" are concert la Bucuresti, eu am invitatie dar nu prea am chef sa merg la eveniment. Nu stiu de ce. Imi place Scorpions, imi place rock-ul. Sa merg, sa nu merg? Poate dau invitatiile cuiva ...Deocamdata beau un 'Jack' si o Cola...

miercuri, 8 iunie 2011

Aminteste-ti sa te bucuri

Alergam toata ziua, suntem preocupati de numarul facturilor neplatite, de frigiderul care golindu-se ne ingrijoreaza. Suntem preocupati de plata chiriei si intretinerii de groaza de probleme care ne sufoca. Suntem insa atenti si la noi? Oare am uitat sa ne jucam? Mai stim sa fim copii? Mai putem sa radem cu gura pana la urechi ? Stim sa ne bucuram de lucrurile simple si frumoase? Oare vedem cat de incruntati si incrancenati am devenit? Sa fi uitat  sa fim buni ?  
Am uitat sa ne bucuram cinstit si frumos, am uitat sa fim copii...
Cand te-ai jucat ultima oara? Cand te-ai bucurat ca un copil ultima oara? Oare ce ar trebui sa facem ?

Nu ai nevoie de mare lucru . Trebuie doar sa intelegi si sa-ti doresti sa te bucuri macar din cand in cand. Ai sa vezi ce usor este si mai ales cat de bine e nu doar pentru tine...

Dor de floarea albastra



Am un lan de flori de camp, imi place sa-l privesc, imi place sa-i observ frumusetea impecabila si sa simt fiecare floare in parte. Poate parea greu sau imposibil, dar poti incerca si tu sa vezi florile din jurul tau asa poti sigur sa te vezi pe tine.
Intre multele flori cu petale albe exista o floare mai frumoasa decat celelalte, o floare mai deosebita. Nu stiu cum a reusit floarea mea sa se strecoare intre ele sau poate o vad doar eu... Asa am crezut...O vad doar eu, o simt doar eu? Nu ...De curand fluturele meu prieten a observat-o si el si s-a grabit sa o sarute. Nu mi-am amintit cand l-am rugat sa faca asta in locul meu, dar m-am bucurat mult. Parca recunosteam acele aripi ca fiind ale mele, cum recunosteam si tremurul  fericit al florii...putea fi un deja vu, dar nu era...
Acum cred ca fluturele eram eu ...
Acum stiu si inteleg mai bine ...abia astept sa-mi schimb aripile si sa-mi intalnesc iar floarea.
Voi incerca sa o imbratisez cu aripile mele noi si sa nu-i mai dau drumul...


8 iunie 2011 - Dragoste albastra