acum stiu

am invatat
sa alerg, sa ma opresc,
sa avansez, sa pasesc in spate,
sa urc, sa cobor, sa trec peste,
sa ma aplec, sa ma ridic,
sa privesc inainte, sa-mi amintesc,
sa sper, sa regret, sa am, sa n-am,
sa dau, sa iau, sa ofer,
sa nu dorm, sa privesc,
sa vad, sa simt, sa uit,
sa admir, sa accept,
sa doresc, sa caut,
sa gasesc, sa deschd, sa ma deschid,
sa vibrez, sa visez, sa raspund,
sa stiu, sa vreau, am invatat...

putere

Accept vulnerabilitatea mea
simt ca ma face mult mai puternic...
plutesti catre mine
plecand de la mine
avand atata grija de flacara aprinsa simultan...
Imi e draga promisiunea nerostita fata de flacara,
siguranta care vine din frumusetea acesteia
si forta sugerata de tremurul ei...
Accept vulnerabilitatea mea
ma face himalayan...

Lacrima atinsa

conteaza lacrima pierduta?
cat de important este sa lasam lacrima sa cada?
avem puterea sa o atingem?
lacrima poate sa invie cu bucurie,
cu emotie, cu durere...
sunt mandru de lacrima mea ...
o las sa traiasca,
o rog sa renasca si o incurajez
sa-si spuna povestea...
incearca sa-ti atingi lacrima si sa o mangai...

eu doar tu

tu doar eu si eu doar tu ...
plang cu lacrima ta,
razi cu zambetul meu,
privesc cu ochii tai,
visezi cu visul meu,
simt cu inima ta,
soptesti cu soapta mea,
mana mea in mana ta,
gandul tau in gandul meu....
tu ma inspiri eu respir,
ce bine...

Ce e amorul

Teoria dezactivarii

Traind am observat
ca tot ce este activat
poate fi dezactivat...
Teoria are multe aplicatii
si este verificata.
Trebuie doar sa vrei si poti...
Si stii ?
se suprapune cumva peste filozofia rotii...
faci bine si vei primi
acel bine mai tarziu

Scrie-mi un sarut

Cuvintele mele seamana cu ale tale
si soarele meu e identic cu al tau,
pasim la fel,
totusi undeva, ceva
e cumva diferit...
eu citesc,tu scrii,
tu asculti,eu cant...
scrie-mi un vers,
scrie-mi un sarut,
scrie-mi o floare,
scrie-mi o imbratisare,
scrie-mi un cuvant,
scrie-mi o privire,
scrie-mi doar un zambet
si e suficient
s-adorm
cu tine-n gand...

Covorul rosu

Nu stiu cum,
dar privesc cu drag
la covorul rosu
pe care doua pahare cuminti
asteapta sa fie inundate,
lumanarile sunt aprinse
de la steaua daruita,
un pian fericit iti fredoneaza
melodia ta,
peste tot a nins cu petale de trandafir,
te mangai,
te strang in brate
soptindu-ti versuri la ureche...
ochi-mi sunt inchisi,
nu-i deschid...
visez? ...
esti langa mine,
esti aici?

florile mele

Toate florile mele stralucesc
si au nume frumoase ... Maria,
Daniela, Cristina, Madalina,
Sorina, Irina, Lucia,
Andeea, Veronica, Camelia,
Adriana, Monica, Carmen,
Raluca, Diana,Otilia,
Emanuela, Alina, Mihaela,
Elena, Ioana, Vanesa,
Liliana, Iulia, Anca, Alexandra,
Bianca, Tatiana, Victoria, Elisa,
Adina, Virginica, Dorina, Eugenia,
Oana, Vera, Corina, Carmen, Gabriela,
Mariana, Stefania, Georgeta, Nicoleta,
Geanina, Aliona, Vasi, Sanda, Silvia,
Ica, Lenuta, Teo, Felicia,Melania,
Natalia, Valentina, Mirela, Ana,
Marcela, Antoaneta,Anamaria,
Beatrice, Olivia, Rodica, Laura,
Crina, Cleo, Luminita, Narcisa,
Adela, Stela, Claudia, Marilena,
Floarea, Ina, Silvia, Clara,
Loredana, Mioara, Liana,
Adelina,Venetia, Alexandra,
Genoveva, Yasmin, Georgiana,
Emi, Roxana, Florina, Sanziana,
Dana, Marina, Lucretia,Simona, Ionela,
Alice, Vio, Catalina, Adelina, Delia...
Sarut mana doamnele mele dragi.
sa fiti fericite...

Imblanzitorul de lacrimi

Am cules lacrimi de bucurie,
am admirat lacrimi de invingator,
dar am vazut fara sa pot face nimic
si lacrimi grele
si lacrimi care dor.
E minunat cand poti sadi
o lacrima de fericire
si doare cand nu poti opri
cealalta lacrima...
Sunt oameni care se hranesc
cu propria durere
si nu stiu sa o alunge singuri.
Sunt oameni langa noi care pot fi ajutati
dar care nu stiu sa-ti ceara ajutorul.
Nimeni nu trebuie sa planga.
As vrea sa pot sa ajut mai mult.
Fii prietenul lacrimei tale.
Am incercat si incerc sa imblanzesc lacrimi...

Prieteni buni...

Micul si bunul meu prieten Mattis mi-a demonstrat la Chicago ce inseamna prietenia, sinceritatea si iubirea.Ne-am jucat, ne-am plimbat, am inventat multe, am alergat, ne-am certat,ne-am impacat, am privit filme si desene animate, am invatat despre afectiune, am desenat si am modelat vise, am cantat si am spus poezii, am dat si am primit energie pozitiva...Un copil absolut superb si un prieten neasteptat.Cele 20 de zile petrecute impreuna mi-au amintit cu drag de timpul petrecut cu fiul meu Adrian la varsta lui Mattis. Imbratisarea de ramas bun de la aeroport cu micul meu prieten Mattis si imbratisarea de acasa cu marele meu prieten Adrian a inchis un cerc...Acum am doi prieteni ...

Joc

M-am jucat si mi-am amintit, am iubit si am fost iubit, am trait si am simtit, am dorit si am primit, am cantat si mi-a soptit, am batut si-am fost primit, am privit si-am fost privit, am daruit si mi-a daruit, am alergat si m-am odihnit , mi-a zambit si i-am zambit...ma joc...vrei sa te duc in brate?...

Iubesc Femeia !

Iubesc femeia, o apreciez,
o respect si in genunchi sarutandu-i mana ii ofer o floare...
zambetul ei imi e suficient
si uite asa raman la picioarele ei cu drag...

Himalaya noastra

Astazi m-am trezit cu sentimentul acela himalayan.

Si stii?

E minunat sa simti ca poti.

Nu cauta trasee pe harta.

Avem Himalaya noastra.

E in noi.

Urca incet si sigur...

Urca ...

Normalitatea noastra

Cine stabileste cand e bine si cand e rau?
Care este normalitatea si ce este ea?
Atunci cand doare sau cand esti fericit mai conteaza balanta greselilor, iertarilor, regretelor, acceptarilor, temerilor ?
Balanta e stabilita de ceea ce simti.
Nu socoti.
Priveste si simte...
Asuma-ti normalitatea ta si mergi mai departe...

Marele Meci ...

Am asistat la antrenamentul oficial al echipei comunale de gaste pe noul stadion satesc proaspat cosit ...Nu am putut vedea strategia de joc dar am aflat ca un gansac prafuit din atac si unul mai talamb din aparare au fost lasati in cotet pentru ca s-au adapat in afara curtii. Cica au un meci important astazi...habar n-am cu cine. Aveti grija varza deja e calita...

GOGONEL

Gogonel se juca cuminte agatat intr-un rucsac pe burta tatalui sau, privea trecatorii si incerca sa inteleaga graba lor.M-am oprit sa-l fotografiez incantat de privirea sa de mogaldeata curioasa. Mi-a zambit si i-am zambit si eu laudandu-l pentru eleganta sa si naturaletea cu care-si purta palaria cu cele doua cirese gemene. Gogonel nu a implinit inca un an dar are timp pentru asta. Acum e preocupat  doar de culori, forme si sunete pe care le colectioneaza, pastrandu-le pentru mai tarziu cand se va folosi de ele. Micutul Gogonel mi-a mai zambit odata incercand sa-mi arate ca stie ceva , ca trebuie sa-mi reaminteasc ceva. Am inteles abia acum uitandu-ma mai atent la fotografie...Life adica Viata inscriptionata pe hainuta si incadrata frumos de manutele sale de viitor barbat...Viata in care a intrat si de care se va lovi, viata cu care va lupta si pe care o va iubi, viata pe care o va colora, viata careia ii va da forma si muzicalitatea de care va fi in stare sa se bucure apoi...
Inca mai putem sa ne coloram si noi viata si sa-i imbunatatim partitura...
Sa fii fericit Gogonel ...asta e tot ce conteaza...

Zambetul din multime

E greu sa fim multumiti, e complicat sa facem fata stresului zilnic, e aproape imposibil sa zambim sau sa ne bucuram de viata cu sinceritate ....

Nu avem bani destui, nu este apreciata munca noastra, nu suntem sustinuti asa cum am vrea de cei de langa noi, nu suntem intelesi, nu suntem iubiti asa cum iubim, nu putem avea tot ce ne dorim, nu avem vacanta visata, nu putem plati facturile la timp, nu putem...nu avem...

Si totusi nu e nimeni altcineva vinovat. Problema este la noi... poate ne dorim mai mult decat putem, poate nu stim sa ne gestionam relatia sau nu stim sa simplificam lucrurile pentru a fi multumiti.

Da,  trebuie sa dorim mai mult dar daca nu atingem ce ne dorim acum,  nu trebuie sa ne afecteze. 

Sunt atatea lucruri simple care ne pot face fericiti...

Fixarea unor  limite sau scopuri prin comparatie cu ceilalti este daunatoare. Nu cauta retete, solutia e sa vrei.

Nu pleca capul si nu te lasa coplesit de momentele prin care treci. Urci si cobori si apoi iar urci ... ocolesti, mergi drept, te invarti in cerc si iar cobori si iar urci ...asta e viata si toti parcurgem un traseu asemanator...

M-am oprit o clipa din drumul meu sa admir si sa fotografiez fascinat de frumusete si am observat in lanul de floarea soarelui printre mii de capete plecate si unul ridicat, viu, vesel ...

Noi de ce nu am fi asa?

Fii si tu floarea care sta drept si se bucura de viata...

Poti...stii asta...zambeste ....

Fii fericit si deschide ochii ... viata e frumoasa...

Dar cu dor...

Fara un cuvant, fara un  fosnet,

fara o adiere,

fara sa stiu si sa astept,

a aparut ceva care incet, incet s-a asezat in palma mea.

Mai tarziu cand am vazut ca se ridica am incercat sa-l pastrez pentru tine...

Am reusit?

DA... acum e al tau...

  

Doi pasi in urma noastra...

M-am imprietenit cu nisipul albastru

am cunoscut multe scoici albastre

invatandu-le sa-ti zambeasca...

Am imblanzit valul albastru

rugandu-l sa revina mai frumos spre tine...

Am aflat de la un pescarus ca

pot cere vantului de seara sa te mangaie ...

Tot el mi-a mai spus ca ochii tai albastri sunt frumosi

dar eu stiam deja asta...

Abia astept sa-ti spun cate am invatat

plimbandu-ne pe nisipul albastru...

eu, tu ...

pasii mei , pasii tai

nisipul umed si

doar doua urme de pasi in urma noastra...

Fragment din "Dragoste Albastra"  25. iulie 2011

pe nisipul albastru...

Am o barca albastra...
ma asteapta salvatoare in fiecare zi.
Am insa o problema,
nu are vasle...
Caut in fiecare dimineata vaslele,
am incercat chiar sa improvizez,
probabil nu e inca momentul sa
folosesc barca, sau nu e si nu va fi necesara... 
oricum am proiectat alte vasle
unele mai bune, tot albastre...
ce fac daca gasind vaslele pierd barca?

te tin de mana si cred ca inteleg...
nu am nevoie de barca sau vasle
daca esti langa mine
pe nisipul albastru...
tu si eu, mana in mana
pe nisipul albastru...

pescarusul tau

Astazi am facut cunostinta cu un pescarus...

i-am povestit despre tine,

i-am explicat ca ai cei mai frumosi ochi,

ca atunci cand e inourat

totul se lumineaza doar gandindu-ma la tine...

si stii ?

pescarusul mi-a spus ca te cunoaste si ca

va veni la tine sa-ti transmita dorul meu, 

i-am sarutat o aripa

stiind ca vei gasi sarutul meu

ascuns printre penele sale...

asteapta-l

 zboara deja spre tine.

Intre timp culeg scoici ratacite 

desenand cantecul nostru pe nisip...

3 iulie 2011

Cuvantul albastru

Cuvantul e puternic,

cuvantul are greutate,

creaza imagini, loveste,

mangaie, clarifica,

doare, alina,

deschide si inchide porti,

apropie si departeaza...

Cuvantul e totul.

Elibereaza-l, nu-l tine inchis

lasa-l sa plece.

Coloreaza-l in albastru si

VORBESTE-L...

16 iunie 2011 - Dragoste albastra

Imprieteneste-te cu vaza...

Folosim atatea obiecte necesare si ne inconjuram de atat de multe obiecte inutile...Toate lucrurile au importanta lor chiar daca unele par altfel. Unele te bucura, altele nu si atunci incerci sa scapi de ele, sau singure te parasesc, ascunzandu-se, pierzandu-se, crapandu-se, spargandu-se...e decizia lor si numai a lor...

Fiecare obiect are viata sa, traieste,transmite, primeste...Sunt lucruri de care te indragostesti, sunt lucruri pentru care suferi, pe care le doresti sau pe care le detesti incercand sa le uiti...

Un depozitar sensibil de emotii, un obiect prieten necesar este vaza.

Vazei de flori ii e foame de dragostea ta pentru persoana iubita, vaza de flori are nevoie de iubire, vaza de flori iti bucura privirea de fiecare data cand e plina si o privesti.

Vaza iti imbratiseaza florile primite si are grija de ele. Vaza iti poate spune cat de mult esti iubita si iti va amplifica soptele florilor tale seara de seara, zi de zi ...

Vaza are si rude indepartate precum borcanul, galeata, sticla. Nu trebuie insa sa faci cunostinta florilor tale cu tota familia vazei decat daca este nevoie, doar cand nu vrei sa o sufoci si doar atunci cand esti atat de iubita incat toata casa e plina de flori...

Vaza face parte din familia ta.

Bucura-ti vaza iubind-o. Fii fericita cand vaza e plina si simte mesajul florilor tale. Vaza te va invata ca florile iti vorbesc, vaza iti va arata ca florile zambesc si iti va traduce zambetul lor...

Imprieteneste-te cu vaza imediat …

Zidul nostru...

Un geam inexistent,

beton, caramizi, ciment,

cadrul ferestrei rupt,

un subsol trist, intunecat

si un copacel sanatos si verde

care se incapatineaza sa creasca

dintre betoane,

intr-un areal dur, bolnav, inaccesibil...

o dorinta de a trai si de a reusi

atat de evidenta si ciudata totusi...

Noi putem razbate ca si copacelul meu verde?

Putem oare sa supravietuim atunci cand

totul pare imposibil ? Putem sa ne strapungem limitele?

Vrem asta, ne dorim suficient sa invingem?

Avem atatea lectii de invatat...

Depinde doar de noi sa spargem propriul zid.

11 iunie 2011 - Dragoste Albastra

Cu Klaus la un Jack si o Cola

Acum cativa ani Scorpions au cantat la Cerbul de Aur. Atunci lucram cu Sfinx Experience CDA  asigurand tehnica festivalului si o parte din productie.Tot in acea perioada ma ocupam si de trupa Millenium din Chisinau, trupa laureata in acel an la 'Cerb'. In fiecare seara dupa concerte aveau loc cantari cu artistii participanti si sprituri doppo festival. Printre altii am cantat si eu cu Millenium doua piese, iar  la coborarea de pe scena,  trecand printre artisti am dat mana cu  Klaus Meine - solistul de la "Scorpions" care s-a ridicat de la masa si m-a imbratisat. invitandu-ma apoi sa bem un 'Jack' si o Cola. A fost o seara frumoasa...Acum "Klaus is in town" are concert la Bucuresti, eu am invitatie dar nu prea am chef sa merg la eveniment. Nu stiu de ce. Imi place Scorpions, imi place rock-ul. Sa merg, sa nu merg? Poate dau invitatiile cuiva ...Deocamdata beau un 'Jack' si o Cola...

Aminteste-ti sa te bucuri

Alergam toata ziua, suntem preocupati de numarul facturilor neplatite, de frigiderul care golindu-se ne ingrijoreaza. Suntem preocupati de plata chiriei si intretinerii de groaza de probleme care ne sufoca. Suntem insa atenti si la noi? Oare am uitat sa ne jucam? Mai stim sa fim copii? Mai putem sa radem cu gura pana la urechi ? Stim sa ne bucuram de lucrurile simple si frumoase? Oare vedem cat de incruntati si incrancenati am devenit? Sa fi uitat  sa fim buni ?  
Am uitat sa ne bucuram cinstit si frumos, am uitat sa fim copii...
Cand te-ai jucat ultima oara? Cand te-ai bucurat ca un copil ultima oara? Oare ce ar trebui sa facem ?

Nu ai nevoie de mare lucru . Trebuie doar sa intelegi si sa-ti doresti sa te bucuri macar din cand in cand. Ai sa vezi ce usor este si mai ales cat de bine e nu doar pentru tine...

Dor de floarea albastra

Am un lan de flori de camp, imi place sa-l privesc, imi place sa-i observ frumusetea impecabila si sa simt fiecare floare in parte. Poate parea greu sau imposibil, dar poti incerca si tu sa vezi florile din jurul tau asa poti sigur sa te vezi pe tine.

Intre multele flori cu petale albe exista o floare mai frumoasa decat celelalte, o floare mai deosebita. Nu stiu cum a reusit floarea mea sa se strecoare intre ele sau poate o vad doar eu... Asa am crezut...O vad doar eu, o simt doar eu? Nu ...De curand fluturele meu prieten a observat-o si el si s-a grabit sa o sarute. Nu mi-am amintit cand l-am rugat sa faca asta in locul meu, dar m-am bucurat mult. Parca recunosteam acele aripi ca fiind ale mele, cum recunosteam si tremurul  fericit al florii...putea fi un deja vu, dar nu era...

Acum cred ca fluturele eram eu ...

Acum stiu si inteleg mai bine ...abia astept sa-mi schimb aripile si sa-mi intalnesc iar floarea.

Voi incerca sa o imbratisez cu aripile mele noi si sa nu-i mai dau drumul...


8 iunie 2011 - Dragoste albastra

Pepe, sport extrem...

Am participat la un eveniment cu multe vedete. Vali Craciunescu a prezentat acel eveniment caritabil la care s-au strans multi bani pentru o cauza buna. S-a baut sampanie, s-a socializat, s-a licitat si multi oameni cu inima mare au platit sute sau mii de euro pentru a ajuta copii. Un eveniment reusit organizat la M'ora champagne bar boutique,  de un om care pe langa faptul ca a asigurat totul, a sponsorizat mult si a licitat alaturi de toti invitatii...respect Rares.
Nu am inteles insa de ce e atat de important sa scoatem in evidenta lucrurile urate in permanenta. Prezenta lui Pepe a fost vanata. Poate si el a provocat asta. oricum acesta a fost sentimentul meu. Pepe a venit m-a salutat jovial, a vorbit si a salutat frumos pe toata lumea, e un personaj placut, pacat insa...
Poate e o strategie de autoaparare placerea cu care da interviuri si vorbeste despre Zavoranca. Oricum ce se intampla intre el si Oana este foarte urat si mare pacat ca Pepe se lasa antrenat in asta . Am crezut ca este dincolo de stacheta joasa a Oanei. Nu trebuie sa intri in competitie cu cel pe care l-ai iubit si respectat, nu trebuie sa iesi invingator din orice lupta. Probabil ca  la prima vedere castigi, dar nu uita ca fara sa vrei ai agatat de gat acelasi bolovan care se ingreuneaza cu fiecare minut  ...Lasa totul asa cum este Pepe...Las-o pe Oana sa-si rupa gatul singura, nu incerca si tu sa vezi cum e asta...
Am lucrat cu Pepe cu placere in trecut , este un artist serios si iubit de public. Nu am inteles insa asocierea sa cu  Zavoranca si nici nu era treaba mea sa inteleg asta. Pacat insa ca totul se termina cu strigaturi si scandal. Nu ceri inapoi o floare daruita si nu o arunci in cotet pentru degustare...
Pro Tv-ul cauta scandal, si Antena, si OTV-ul , toti...

Lasa-i Pepe pana nu e prea tarziu...e o schimbare de imagine care te afecteaza...

Sunetul rochiei tale

Ce sunet pretios...

Un sunet ce aprinde

petalele galbene imprastiate

printre lumanarile prietene...

Ce sunet dorit...

Un sunet ce-mi umple

inima de tine.

Ce sunet drag

al caderii rochiei tale,

un sunet care ma imbraca cu tine,

un sunet ce atat de frumos ma invata

ca strecurandu-ma printre petale

sa-ti inteleg cantecul...

Ma agat de sunetul rochiei tale

pastrandu-l strans in brate...

2 iunie 2011 - Dragoste Albastra

Cand joci la sigur

Aseara am castigat .
Am jucat atent, am calculat bine ,
 am stiut ce sa dau si ce sa cer,
am stiut cum sa arunc si ce sa primesc.
Da , aseara am castigat.
Probabil totul a depins de o carte.
Am avut si putin noroc.
Stii ? e chestia aia cu Asul de trefla...
Nu stiu cum, dar mi-a intrat
La inceput am pierdut,
acum insa castig
Secretul?
Am jucat singur la sigur...

Vagonul cu forma de avion

Ploua , ploua ordonat in siruri oblige simetrice. Imi beau cafeaua pe terasa. In spatele meu un rand de petunii , muscate si panselute colaboreaza parca cu ploaia pentru un nou parfum personalizat al unei zile ce poate fi mai buna. In fata se deschide privelistea unui tablou superb. Imi place ploaia , imi place sunetul si mirosul ei, imi place starea care mi-o ofera. De aici de la etajul unde locuiesc acum, deasupra tuturor parca , sunt doar doua planuri care se intrepatrund la linia orizontului , unul verde al copacilor si altul albastru patat acum de nori si ploaie. Beau cafeau si privesc avioanele care traverseaza prin tabloul meu. Uneori pasarile se intrec cu ele. Din living imaginea e si mai frumoasa incadrata de rama generoasa a geamului. Fiecare avion inmagazineaza emotii, bucurie, implinire, speranta, teama ...

Toate avioanele care trec prin fata mea sunt fericite , toate avioanele mele aterizeaza. As fi tentat sa cred ca partea optimista e cea in care simbolic iti iei zborul, pleci catre o noua destinatie, atunci cand esti in avionul care decoleaza. Nu este insa chiar asa. Cred ca exista o incarcatura mai dureroasa datorata despartirii de cineva sau de ceva, exista o nesiguranta evidenta sau ascunsa la inceperea unui nou drum cu indoieli si teama dar pe fondul clar al sperantei.

Dimineata in gara voi astepta Vagonul 7 care astazi are forma unui avion iar maine va avea numarul 6.

Te astept nerabdator pe acelasi peron, insorit maine...Sa nu pierzi trenul...

Cercuri in inaltimea brazilor...

Mi-am facut o ciocolata calda si imi aprind trabucul diminetii mele in biroul de acasa. E trecut de 9,  stau tolanit pe fotoliu si scriu . Stiu ce voi face astazi. Programul meu e simplu si clar...Voi juca sah cu Adi, voi face curatenie, chestii prin bucatarie, voi gati o ciorba si inca ceva, apoi voi trimite o oferta, voi picta ceva, ii voi spune ce simt si voi uda florile,  probabil voi primi vizita unui prieten cu care voi bea un vin, voi vorbi la telefon cateva ore, voi iesi cu Jack . Nu in ordinea asta dar sigur voi puncta tot.

Fara nici o legatura cu activitatile cotidiene imi trec prin minte lucruri confirmate de viata asa ca scriu propunandu-mi sa fac asta zilnic, sau atunci cand e cazul... Astazi e vorba de cercuri si de inaltimea brazilor...si scriu asa:  Intotdeauna castigi si mereu pierzi ceva. Intotdeauna primesti si apoi dai ceva in schimb. Cercurile se deschid si se inchid unul cate unul, tot asa cum se inchide o usa pentru a se deschide alta. Eu am realizat acest fenomen de multa vreme si am inteles ca nimic nu e intamplator. Totul are un scop. Coboram pentru a urca si urcam apoi continuu. Daca iubim si suntem iubiti si mai ales daca credem in noi si in plural, nu vom mai da o asa mare importanta vamilor. Ne speriem doar cand simtim singuratatea si nesiguranta ei. Cercurile se inchid si orice usa inchisa iti da voie sa deschizi o alta usa pe o alta treapta. Concluzionez : cat de profund sunt uneori :)

Gata beau ultima gura de ciocolata calda, mai trag un fum si ma apuc de treaba ...bucataria si gatitul, apoi restul ...ce zi frumoasa...

Despre intalnirea cu mine - 27 mai 2010

La rand...

Iubeste iubind

traieste traind

canta cantand
intelege intelegand

plangi plangand

saruta sarutand

zboara zburand

viseaza visand

iarta iertand

daruieste daruind

dar nu uita uitand

si nu trada tradand

si niciodata
 nu te lasa lasand

va fi bine

tu stii asta curand

Nea Emil

Singur pe o banca galbena de plastic cu o sacosa de Kaufland pe post de bagaj, cu caciula de miel pe cap privea ingandurat spre trenul parcat in fata sa. In spate o pereche de linii de cale ferata care incepeau departe si se terminau nicaieri printre pietre colturoase asteptau un alt tren care nu mai aparea...Statea picior peste picior, elegant, cu mainile pe un genunchi. Era atent parca la ce se intampla in jur. Se vedea ca viata il vizitase insistent si lasase urme, insa nu parea afectat sau trist, era doar obosit de atatia ani neprietenosi. L-am salutat si am intrebat unde merge. Mi-a raspuns ca la Adjud, adica la vreo 60 km, iar de acolo mai avea de mers inca 8 km. Nu avea bani si astepta inca 15 – 16 ore pentru un personal care urma sa vina a doua zi dimineata, spera se inteleaga cu nasul si sa poata merge fara bani, cum tot asa spera sa nu plateasca nici la microbusul ce il va duce apoi la destinatie. Avea copii dar nu stia nimic de ei de cativa ani iar acum traia singur, uitat. I-am intins niste bani si s-a luminat fericit, a devenit volubil, a multumit mult gandindu-se ca asa va avea ce manca si poate bani de drum...

Ciudata treaba...Cu asteptarea trenului cu legatura din Adjud avea nevoie de 23 de ore pana la destinatie pentru o distanta care poate fi acoperita de un om fara probleme in 2 ore maxim, sau de un om grabit intr-o ora . In ce tara traim?

Nea Emil fusese sef de depozit la vreo suta de metri de gara, imi povesteste mandru ca a avut o viata frumoasa si ca a muncit mult. Era nascut in '41 , si nu se plangea de nimic...

Coborasem cu Vali din tren sa fumam un trabuc impartit in doua la o ceasca de whiski pe peron. Trenul stationa cam 30 de minute in Bacau asa ca aveam timp. Nea Emil fuma si el o tigara, nu stia ce marca e, o avea de la cineva, fusese pastrata intr-un buzunar la piept. Asa botita cum era tigara,  imi amintea de maraseasca veche fumata de tata la un pahar de votca...Ne-am amintit de tigarile fara filtru, de Carpati sau Marasesti.Nu se mai gaseau ,  nu mai fumase o tigara de-a noastra fara filtru de mult...

Vali i-a dat trabucul sau iar eu ceasca cu whischy. Dintr-o data Nea Emil devenea pe jumatate american, picior peste picior cu adidasii sai ponositi, de firma, fara palarie dar cu trabuc avea un aer multumit si fericit.

M-am bucurat mult ca l-am cunoscut pe Nea Emil...un om bun, un om muncit,  pe care soarta si criza l-au lovit iar copii, prietenii si rudele l-au uitat.

Trenul nostru a plecat incet lasandu-l pe Nea Emil singur pe banca lui galbena fumand americaneste picior peste picior din chistocul de trabuc cubanez cu caciuala sa mioritica pe cap...

Sa fii sanatos Nea Emile...

un singur zambet

Iubesc femeia,
o apreciez, o respect ,
o sustin si in genunchi
sarutandu-i mana
ii ofer o floare...
zambetul ei imi e suficient ...
nu pot sa ma abtin sa nu-i ofer o mie de flori...
chiar daca primesc un singur zambet
unul singur e suficient

Respir pasind...

Invat, accept ,

iert, inteleg,

cred,  visez, 

uit, astept,

recunosc, doresc, 

gresesc, admir, 

vad, simt, 

daruiesc, zambesc, 

uit, sper, 

vreau, 

asa respir...pasind !

decembrie 2010 Dragoste Albastra

Cheia

Uneori, doar uneori,

gardul care iti ofera protectie

nu te lasa sa zbori,

gardul care te apara

nu te lasa sa iesi...

E si bine , e si rau.

Conteaza insa pe ce parte a usii

e cheia...

iar ce este cel mai important,

conteaza ce alegi...

24.05.2011 din Dragoste Albastra

alearga printre flori...

Iti dau vestea cea buna...

trec pe numele tau un intreg camp de flori

acum te poti plimba linistita printre petale stiind ca sunt ale tale

ma ocup sa poti avea si o parte din soare,

dar mai dureaza putin...

Am ceva probleme birocratice...

Pana atunci alearga printre flori si imprieteneste-te cu ele,

apoi asteapta-ma cu ciocolata calda...

Fierbinte, te rog ...

Stinge lumina apoi,

voi sti sa te gasesc... 

Sunt deja langa tine.
Te-am gasit dupa urmele de ciocolata lasate pe buzele tale ...


4 ianuarie, 23 mai 2011

Castelul de pe Valea Tarcaului

Un cadou simplu - Fericirea...

 

Era o dimineata placuta, am iesit odihnit si curios in balconasul rustic al camerei mele. In fata muntele luminat frumos se ridica pana intr-un nor alb si pufos. Brazii de un verde inchis erau invadati parca de un un alt verde mai viu , un verde nou, deschis,jucaus. Parea o confruntare prietenoasa a celor doua nuante pe un ecran imens desfasurat in fata mea, numai pentru mine. Vantul adia racoros. M-am asezat pe fotoliul de rachita si am ramas acolo multa vreme incercand sa ma umplu de linistite, de discutia dintre un cuc un cintezoi , cateva pitulici si un pitpalac... In stanga mea curgea susurand o cascada mica printre brazii uriasi, iar un cocos mandru isi anunta suprematia in zona.

 Sub balcon petuniile frumos colorate, muscatele si liliacul  imi trimiteau un miros placut de primavara tarzie...iar copacul inflorit inunda privelistea cu albul sau imaculat... am luat intre palme ceasca fierbinte de cafea si mi-am amintit clipele asemanatoare traite acum cativa ani aproape in fiecare sfarsit de saptamana.

Cu picioarele intinse pe celalalt fotoliu sorbind cafeaua aburinda priveam, ascultam si simteam acest impresionant spectacol. Nimeni, doar eu si brazii din jurul meu, doar eu si cascada din dreapta mea doar eu si ciripitul pasarelelor, doar natura care ma inghitea nepasatoare, care ma accepta.

Am coborat apoi pe terasa unde pe o fata de masa alba apretata trona o farfurie cu branza proaspata de vaca, cateva ochiuri, rosii si o mana de ceapa verde. O cana alba curata ma astepta alaturi de ulciorul cu lapte fiert. Am savurat fiecare imbucatura, era dejunul dorit care ma fericea, totul era proaspat,totul se potrivea atat de bine cu decorul.

In cele trei zile petrecute frumos mi-am dorit atat de mult o gustare taraneasca simpla ca aceasta... Nici ciocolata de colectie elvetiana, nici somon fumee-ul in sos de homar cu coniac servit la Castel cu o seara inainte nici degustarea simandicoasa de prosciutto, pate de foie gras si mousse de foie gras nu se compara cu masa simpla si gustoasa servita in liniste, printre flori...

Era ultima zi dintr-un sejur petrecut la Castelul de pe Valea Tarcaului la o petrecere de trei zile cu concerte, momente distractive, concursuri, prezentari pentru gurmanzi, degustari de vinuri alese, dans si voie buna

Oricat de complicat, de maestuos si elegant a fost evenimentul de la Castel, marea mea bucurie era traita la casuta in care am fost cazat.

A fost un sfarsit de saptamana neasteptat...Am refacut legatura cu natura care m-a recucerit...M-am relaxat intr-un loc frumos si linistit.

M-am despartit greu de camera mea cu pereti de lemn,  de sutele de flori, de cascada mica,  de brazii ce inconjurau casuta. M-am despartit greu de locul in care am inteles ce inseamna linistea necesara. M-am despartit greu primind in dar un cadou frumos si simplu ...fericirea.



23.05.2011

Un loc

Cand incepe spectacolul

sala e plina...

In timpul spectacolului

incepi sa fii singur

Dupa ce se termina spectacolul

ramai singur...

Dar nu esti niciodata singur

daca joci in propriul Spectacol...
desi in final tot singur primesti aplauzele
surprinzandu-te
aplaudand...

22.05.2011

foto in Valea Tarcaului

Cat esti de frumoasa

 

Am aflat,

ai stiut ca voi invata sa vad...

Tinandu-te strans de mana

vad totul mult mai clar.

Nici macar nu conteaza ca eu sunt aici

iar tu esti acolo.

Te privesc si inteleg.

Sadesc trandafirii galbeni

pe cararea nascuta,

Tu stii sa ma gasesti,

iar eu invat sa vad printre petalele galbene

cat esti de frumoasa...

( Dragoste albastra - 20 mai 2011 )

Esti chiar tu

                                                           esti frumoasa,

   esti intelegatoare,

    esti iubitoare,

     esti empatica,

      esti minunata,

       esti buna,

        esti atragatoare,

         esti amuzanta,

          esti atenta,

           esti curajoasa,

            esti inebunitoare,

             esti sensibila,

              esti vibranta,

               esti iertatoare,

                esti inteligenta,

                 esti eleganta,

                  esti diplomata,

                   esti prietena,

                    esti sincera

                     esti iubita,
 imi esti draga,esti chiar tu ...

(Dragoste albastra - 8 martie 2011)

Traieste clipa...

 

Traieste-ti clipa albastra, fara teama... incearca sa te bucuri de fiecare minut, de fiecare intamplare, de fiecare zambet, de cel de langa tine, de ziua ce va urma, de amintirea de ieri,de atingerea de mana, de ciocolata calda ce-i lasa urme pe buze, de cantecul tau, de povestea ei , de telefonul dorit, de bujorii din obraji, de jocul construit, de visul ce-l vei avea, de imbratisarea de maine, de sarutul de astazi, de ochii ei mari si frumosi, de vantul care te alearga, de caldura ei , de cuvintele sincere, de incurajarea nerostita, de rabdarea nebanuita, incearca sa te bucuri si sa fii asa cum meriti... Traieste-ti clipa si vei intelege fericirea albastra... ( Dragoste albastra - 22 ianuarie 2011 )

Balada psihologului optimist

(dedicatie albastra, senina,  nedirectionata)

Foaie lata de nevroza,

hai sa facem o psihoza.

Si iar foaie de angoasa,

vreau sa ma intorc acasa.
Si cu multa empatie,

cu o mica afazie,

cu carenta afectiva,

disonanta cognitiva,

recunosc, ca am o fixatie,

si panica in relatie.

Asa ca te rog mai frate

cu hiperemotivitate,

fara megalomanie

fara neurastenie,

cu training autogen

sa-i dam si lui Eugen

siguranta afectiva

ce-ti zambeste depresiva

si cu multa psihodrama

pune-ti panica in rama

si priveste-apoi empatic,

incercand sa fii simpatic

ca frustrarea-i impulsiva

cu nuanta compulsiva

si mai bine refulezi

daca vrei sa distonezi. 

Si iar verde de albastru,

cu privire de sihastru

sa inducem cu un ceas

o hipnoza in balans.
Iti propun si-o relaxare
persuasiv pe carare, 

Fii persoana extraverta

narcisica, nu introverta

si spune-mi daca-i logic

sa ari campul psihologic,

si frustrat dar constient

sa ramai indiferent

fara vreo victimizare

sa uiti de a ta frustrare

de influenta materna.

si-n mana c-o lanterna

lumineaza prin transfer

viitorul efemer.

(poem albastru compus noaptea tarziu, far' sa vreau, fara sa stiu, pasind sigur printre soapte,  visand la vagonul sapte...)