Un geam inexistent,
beton, caramizi, ciment,
cadrul ferestrei rupt,
un subsol trist, intunecat
si un copacel sanatos si verde
care se incapatineaza sa creasca
dintre betoane,
intr-un areal dur, bolnav, inaccesibil...
o dorinta de a trai si de a reusi
atat de evidenta si ciudata totusi...
Noi putem razbate ca si copacelul meu verde?
Putem oare sa supravietuim atunci cand
totul pare imposibil ? Putem sa ne strapungem limitele?
Vrem asta, ne dorim suficient sa invingem?
Avem atatea lectii de invatat...
Depinde doar de noi sa spargem propriul zid.
11 iunie 2011 - Dragoste Albastra
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu