Ploua , ploua ordonat in siruri oblige simetrice. Imi beau cafeaua pe terasa. In spatele meu un rand de petunii , muscate si panselute colaboreaza parca cu ploaia pentru un nou parfum personalizat al unei zile ce poate fi mai buna. In fata se deschide privelistea unui tablou superb. Imi place ploaia , imi place sunetul si mirosul ei, imi place starea care mi-o ofera. De aici de la etajul unde locuiesc acum, deasupra tuturor parca , sunt doar doua planuri care se intrepatrund la linia orizontului , unul verde al copacilor si altul albastru patat acum de nori si ploaie. Beau cafeau si privesc avioanele care traverseaza prin tabloul meu. Uneori pasarile se intrec cu ele. Din living imaginea e si mai frumoasa incadrata de rama generoasa a geamului. Fiecare avion inmagazineaza emotii, bucurie, implinire, speranta, teama ...Toate avioanele care trec prin fata mea sunt fericite , toate avioanele mele aterizeaza. As fi tentat sa cred ca partea optimista e cea in care simbolic iti iei zborul, pleci catre o noua destinatie, atunci cand esti in avionul care decoleaza. Nu este insa chiar asa. Cred ca exista o incarcatura mai dureroasa datorata despartirii de cineva sau de ceva, exista o nesiguranta evidenta sau ascunsa la inceperea unui nou drum cu indoieli si teama dar pe fondul clar al sperantei.
Dimineata in gara voi astepta Vagonul 7 care astazi are forma unui avion iar maine va avea numarul 6.
Te astept nerabdator pe acelasi peron, insorit maine...Sa nu pierzi trenul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu