Se afișează postările cu eticheta dan maciuca. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dan maciuca. Afișați toate postările
joi, 12 iulie 2012
Lectie de dragoste
miercuri, 28 martie 2012
Sunt aici
Iti imprumut un gand bun astazi,
iti imprumut curajul meu,
iti imprumut pumni mei sa fie stransi langa ai tai,
iti imprumut speranta mea sa o sustina pe a ta...
prietenia mea o ai deja...
iti imprumut curajul meu,
iti imprumut pumni mei sa fie stransi langa ai tai,
iti imprumut speranta mea sa o sustina pe a ta...
prietenia mea o ai deja...
Srurprinde-ma cu tine
Surprinde-ma astazi,
surprinde-ma in fiecare zi,
surprinde-ma frumos si incalzeste-ti inima...
Surprinde-ma cu o privire,
cu un zambet,
cu un gest mult asteptat,
cu un telefon, cu un cuvant,
cu o floare, surprinde-ma cu un vis nou,
cu o clipa, cu un sarut,
cu o imbratisare,
cu un mesaj,
cu o soapta,
surprinde-ma cu tine...
surprinde-ma in fiecare zi,
surprinde-ma frumos si incalzeste-ti inima...
Surprinde-ma cu o privire,
cu un zambet,
cu un gest mult asteptat,
cu un telefon, cu un cuvant,
cu o floare, surprinde-ma cu un vis nou,
cu o clipa, cu un sarut,
cu o imbratisare,
cu un mesaj,
cu o soapta,
surprinde-ma cu tine...
joi, 15 martie 2012
Lalele albe...
Lalele albe.
Nu stiu de ce, nu stiu pentru ce,
Am un buchet de lalele albe.
Poate sunt pentru tine,
Poate vreau doar sa le privesc
atunci cand sunt cu tine in gand.
Sunt atat de cuminti acum si singure...
Incerc sa te imprietenesc cu albele mele lalele.
Sunt albe...
Desi poti sa le atingi nu le vezi inca...
15 martie 2012 - Dragoste albastra
Nu stiu de ce, nu stiu pentru ce,
Am un buchet de lalele albe.
Poate sunt pentru tine,
Poate vreau doar sa le privesc
atunci cand sunt cu tine in gand.
Sunt atat de cuminti acum si singure...
Incerc sa te imprietenesc cu albele mele lalele.
Sunt albe...
Desi poti sa le atingi nu le vezi inca...
15 martie 2012 - Dragoste albastra
miercuri, 14 martie 2012
Cu Dan Măciucă, despre femei și viață și lacrimi…
AUTOR :MONICA STANESCU– 8 MARTIE 2012
L-am întâlnit în aeroport. Aşteptam amândoi aceeaşi persoană. Fiecare pentru motivele sale. Persoana aştepta ca fiecare dintre noi să fie acolo, fiecare din alt motiv. O ecuaţie fericită, cu multe necunoscute. Mie însă, nu mi-a plăcut niciodată matematica, dar când îmi pierdeam timpul cu ea o descopeream genială, dacă nu cumva termenul este redundant. Aşa s-a întâmplat şi atunci. Nu-mi surâdea ideea nici să împart cu el bucuria de a fi aproape de o persoană dragă şi nici nu aveam chef să împart neapărat cu el timpul meu. Necunoscutele dintr-o ecuaţie nu au fost niciodată punctul meu forte.
Viaţa avea însă atunci alte planuri cu noi. Şi a început să şi le ţeasă în jurul unui pahar bun de vin, în aroma specifică a trabucului pe care cu foarte mult bun simţ îl savurează şi acompaniaţi de muzică subtilă a poveştilor lui. Cu Dan nu ştii niciodată când o să vorbească serios, când o să izbucnească în hohote de râs sau când o să înceapă să fredoneze perfect o melodie celebra integrând-o natural în conversaţie. Poate să fie acum el însuşi un artist şi în următoarele 10 secunde să-i imite perfect pe alţi artişti dragi lui. E one man show şi o face atât de natural încât nici nu ştii de vrei să-l aplauzi şi ce ţi-a plăcut mai mult. Te ia mereu plăcut prin surprindere şi reuşeşte să-ţi dea peste cap toată matematica pe care ai învăţat-o sau nu. Aşa încât, cele 10 minute ale mele au devenit în preajma sa ore.
Dacă am o zi ciudată sau proastă, reuşesc să mă bucur când îi citesc dimineţile lui minunate, despre flori, despre dragoste. Mă amuz şi salivez citind despre ce mai găteşte şi reuşesc să mă enervez că nu am fost de fată sau izbucnesc în hohote de râs când mă gândesc la momentele când povesteşte despre diverşi Maeştri artişti cu care a a vut norocul să lucreze (ar fi nepoliticos să pun problema invers).
Este un om generos cu trăirile lui şi nu are ziua câte ore aş vrea să-l ascult, dar am reuşit să-l conving să împărtăşească şi cu voi puţin din ceea ce este. Fiindcă este un perfecţionist, ştiu că s-a cenzurat mult neştiind că noi am fi vrut de fapt totul. Puteţi avea mai mult ascultând „sunete albastre”, urcând acolo unde el numeşte „himalaya mea”, călătorind în a lui „barca albastră” învăţând cum se „aleargă printre flori”, aşteptând „la rând” să îţi daruiasaca şi ţie din florile, poeziile sau a lui „dragoste albastră”.
Cine este Dan Măciucă astăzi ?
Un om care a trecut frumos prin viaţă, care nu are regrete sau neîmpliniri, un om care îşi doreşte să fie fericit care se bucura de prezent, un bărbat care iubeşte femeia şi căruia îi place să dăruiască flori şi să fie înconjurat de ele, un om care a avut ce şi-a dorit de la viaţă dar numai atunci când a ştiut că poate obţine acel ceva, un om care iubeşte … mai matur şi mai înţelept ca ieri şi tot atât de copil ca alaltăieri…
Care este ingredientul secret al energiei şi optimismului care te însoţesc în călătoria ta prin zilele îngheţate de iarnă?
Puterea zâmbetului, capacitatea de a ţine ochii deschişi şi interacţiunea cu oameni dragi…
Cum arată femeia care îl cucereşte pe bărbatul Dan?
Inteligentă, înţelegătoare, puternică, sensibilă, vibrantă, independentă, comunicativă, romantică, surprinzătoare… Aflu cât de frumoasă e doar iubind-o…
Cu cine îţi bei cafeaua de dimineaţă?
Cu tine, cu alte sute de oameni frumoşi, cu cineva drag mie, cu flori în jur şi cu mine …
Cum sunt oamenii cu care împarţi o seară liniştită acasă?
Oamenii din viaţa mea sunt construiţi asemeni mie, adică altruişti, iubitori de poezie, de muzică, amuzanţi, extravertiți, ironici, liberi…uneori ne întâlnim mai mulţi prieteni, gătim, cântăm, ascultăm muzică, povestim şi ne încărcăm pozitiv. În general fiul meu, Adi, şi un Jack, un Golden alb sunt cei cu care vizionez un film bun pe peretele livingului. Evident un trabuc bun şi un cognac poate întregi tabloul unei seri frumoase, obişnuite acasă…
Ai trăit o viaţă în showbiz, ce te-a atras, ce te-a deziluzionat?
La început am explorat şi am încercat să fiu bun, să performez ca muzician, actor păpuşar, umorist sau prezentator, apoi m-a atras managementul şi producţia de evenimente tot mai mari. M-a atras scena cu tot ce implică ea, dăruire, sacrificiu, aplauze, aprecieri, succesul şi desigur, apoi satisfacţia materială. Am lucrat cu majoritatea artiştilor români şi cu mulţi artişti străini importanţi, iar asta a fost minunat şi motivant. M-a deziluzionat amatorismul, infatuarea, narcisismul şi apoi uitarea. Show bizz-ul e un animal pe care trebuie să-l îmblânzeşti, să-l dresezi, să-l iubeşti, să-l pedepseşti, dar totul cu măsură. Dacă te înghite, eşti pierdut…
Care sunt aşteptările tale de la viaţă, când simţi că îţi zâmbeşte, când te face să verşi o lacrimă?
Nu am aşteptări mai mari de la viaţă decât am avut acum 20 de ani, zâmbesc şi îmi place să ajut şi pe alţii să zâmbească zilnic, sunt prieten cu lacrima mea şi mă înţeleg bine cu ea, deşi uneori o pierd fără să vreau. Sunt lucruri simple de care mă bucur acum, aceleaşi ca şi în trecut. Sunt fericit când pot să dăruiesc, îmi pare rău când nu pot să ajut cât aş vrea. Au fost mulţi oameni minunaţi care m-au sprijinit într-un moment crucial al existenţei mele, îmi pare extrem de rău că nu pot acum să fac acelaşi lucru, că nu pot să întorc binele făcut la acelaşi nivel sau deloc. Acum nu îmi doresc decât să fim sănătoşi. Viaţa mi-a zâmbit în multe feluri şi m-a ajutat să simt măreţia unui rege, dar mi-a arătat şi cum e să îngenunchiezi. Pentru asta trebuie să mă bucur şi ştiu sigur că după fiecare nor răsare soarele. Zâmbesc şi merg înainte, nu există nu se poate. Viaţa e frumoasă…
Care este rolul trecutului în istoria personală a unui om?
Trecutul are un rol determinant în formarea fiecăruia, trecutul te învaţă să îţi iubeşti lacrima, trecutul te învaţă să fii fericit şi să trăieşti, trecutul te premiază şi te pedepseşte. Afli cum se zboară şi cum e să cazi. Devii înţelept şi bun cu condiţia obligatorie să te desprinzi de el, de trecut. Trecutul îţi dăruieşte viitorul, după ce faci un popas în prezent…
Cum ar trebui să trăim prezentul?
Obligatoriu trebuie trăit frumos. Nu e un clişeu. Trebuie să ne desprindem de cotidianul imbuibat cu griji, necazuri, lipsuri, neînţelegeri şi să ne trăim clipa. Uităm să ne bucurăm de cei de lângă noi şi de lucrurile simple, o floare, un zâmbet, o vorbă bună, o privire cu drag, un cântec, o poezie. Trece atât de repede timpul pe lângă noi. Nu îmi mai fac planuri decât pe termen scurt, nu am aşteptări, nu am regrete. Mă bucur însă de cât mai multe clipe cu drag.
Crezi în destin? Dar în Dumnezeu?
Cred în destin cum cred şi în trenurile care vin şi pleacă cu sau fără noi. Uneori facem alegerile corecte alteori ratăm urcarea un trenul nostru… Există destin, dar destinul poate fi modificat de împrietenirea ta cu el. Retrospectiv, acum ştiu unde am ales, cred că de cel puţin două ori în viaţă puteam să urc în alt tren şi să am o altă destinaţie. Am reuşit să întârzii planul destinului sau chiar să-l schimb. Nu cred în destin că într-o instituţie, ci îl văd doar ca un fenomen important. Cred în Dumnezeu şi cred în frumos şi bine…
Care sunt oamenii care te-au inspirat?
M-a inspirat omul drag care mi-a fost alături o viaţă întreagă. Sunt atent cu mulţi oameni care m-au inspirat sau care au contribuit la formarea şi la modificarea mea în timp şi le mulţumesc tuturor.
Ce le urezi femeilor în luna în care sunt sărbătorite?
Tuturor femeilor le doresc să încerce să fie fericite şi să lupte pentru fericirea lor… Să iubească şi să fie iubite…
L-am întâlnit în aeroport. Aşteptam amândoi aceeaşi persoană. Fiecare pentru motivele sale. Persoana aştepta ca fiecare dintre noi să fie acolo, fiecare din alt motiv. O ecuaţie fericită, cu multe necunoscute. Mie însă, nu mi-a plăcut niciodată matematica, dar când îmi pierdeam timpul cu ea o descopeream genială, dacă nu cumva termenul este redundant. Aşa s-a întâmplat şi atunci. Nu-mi surâdea ideea nici să împart cu el bucuria de a fi aproape de o persoană dragă şi nici nu aveam chef să împart neapărat cu el timpul meu. Necunoscutele dintr-o ecuaţie nu au fost niciodată punctul meu forte.
Viaţa avea însă atunci alte planuri cu noi. Şi a început să şi le ţeasă în jurul unui pahar bun de vin, în aroma specifică a trabucului pe care cu foarte mult bun simţ îl savurează şi acompaniaţi de muzică subtilă a poveştilor lui. Cu Dan nu ştii niciodată când o să vorbească serios, când o să izbucnească în hohote de râs sau când o să înceapă să fredoneze perfect o melodie celebra integrând-o natural în conversaţie. Poate să fie acum el însuşi un artist şi în următoarele 10 secunde să-i imite perfect pe alţi artişti dragi lui. E one man show şi o face atât de natural încât nici nu ştii de vrei să-l aplauzi şi ce ţi-a plăcut mai mult. Te ia mereu plăcut prin surprindere şi reuşeşte să-ţi dea peste cap toată matematica pe care ai învăţat-o sau nu. Aşa încât, cele 10 minute ale mele au devenit în preajma sa ore.
Dacă am o zi ciudată sau proastă, reuşesc să mă bucur când îi citesc dimineţile lui minunate, despre flori, despre dragoste. Mă amuz şi salivez citind despre ce mai găteşte şi reuşesc să mă enervez că nu am fost de fată sau izbucnesc în hohote de râs când mă gândesc la momentele când povesteşte despre diverşi Maeştri artişti cu care a a vut norocul să lucreze (ar fi nepoliticos să pun problema invers).
Este un om generos cu trăirile lui şi nu are ziua câte ore aş vrea să-l ascult, dar am reuşit să-l conving să împărtăşească şi cu voi puţin din ceea ce este. Fiindcă este un perfecţionist, ştiu că s-a cenzurat mult neştiind că noi am fi vrut de fapt totul. Puteţi avea mai mult ascultând „sunete albastre”, urcând acolo unde el numeşte „himalaya mea”, călătorind în a lui „barca albastră” învăţând cum se „aleargă printre flori”, aşteptând „la rând” să îţi daruiasaca şi ţie din florile, poeziile sau a lui „dragoste albastră”.
Cine este Dan Măciucă astăzi ?
Un om care a trecut frumos prin viaţă, care nu are regrete sau neîmpliniri, un om care îşi doreşte să fie fericit care se bucura de prezent, un bărbat care iubeşte femeia şi căruia îi place să dăruiască flori şi să fie înconjurat de ele, un om care a avut ce şi-a dorit de la viaţă dar numai atunci când a ştiut că poate obţine acel ceva, un om care iubeşte … mai matur şi mai înţelept ca ieri şi tot atât de copil ca alaltăieri…
Care este ingredientul secret al energiei şi optimismului care te însoţesc în călătoria ta prin zilele îngheţate de iarnă?
Puterea zâmbetului, capacitatea de a ţine ochii deschişi şi interacţiunea cu oameni dragi…
Cum arată femeia care îl cucereşte pe bărbatul Dan?
Inteligentă, înţelegătoare, puternică, sensibilă, vibrantă, independentă, comunicativă, romantică, surprinzătoare… Aflu cât de frumoasă e doar iubind-o…
Cu cine îţi bei cafeaua de dimineaţă?
Cu tine, cu alte sute de oameni frumoşi, cu cineva drag mie, cu flori în jur şi cu mine …
Cum sunt oamenii cu care împarţi o seară liniştită acasă?
Oamenii din viaţa mea sunt construiţi asemeni mie, adică altruişti, iubitori de poezie, de muzică, amuzanţi, extravertiți, ironici, liberi…uneori ne întâlnim mai mulţi prieteni, gătim, cântăm, ascultăm muzică, povestim şi ne încărcăm pozitiv. În general fiul meu, Adi, şi un Jack, un Golden alb sunt cei cu care vizionez un film bun pe peretele livingului. Evident un trabuc bun şi un cognac poate întregi tabloul unei seri frumoase, obişnuite acasă…
Ai trăit o viaţă în showbiz, ce te-a atras, ce te-a deziluzionat?
La început am explorat şi am încercat să fiu bun, să performez ca muzician, actor păpuşar, umorist sau prezentator, apoi m-a atras managementul şi producţia de evenimente tot mai mari. M-a atras scena cu tot ce implică ea, dăruire, sacrificiu, aplauze, aprecieri, succesul şi desigur, apoi satisfacţia materială. Am lucrat cu majoritatea artiştilor români şi cu mulţi artişti străini importanţi, iar asta a fost minunat şi motivant. M-a deziluzionat amatorismul, infatuarea, narcisismul şi apoi uitarea. Show bizz-ul e un animal pe care trebuie să-l îmblânzeşti, să-l dresezi, să-l iubeşti, să-l pedepseşti, dar totul cu măsură. Dacă te înghite, eşti pierdut…
Care sunt aşteptările tale de la viaţă, când simţi că îţi zâmbeşte, când te face să verşi o lacrimă?
Nu am aşteptări mai mari de la viaţă decât am avut acum 20 de ani, zâmbesc şi îmi place să ajut şi pe alţii să zâmbească zilnic, sunt prieten cu lacrima mea şi mă înţeleg bine cu ea, deşi uneori o pierd fără să vreau. Sunt lucruri simple de care mă bucur acum, aceleaşi ca şi în trecut. Sunt fericit când pot să dăruiesc, îmi pare rău când nu pot să ajut cât aş vrea. Au fost mulţi oameni minunaţi care m-au sprijinit într-un moment crucial al existenţei mele, îmi pare extrem de rău că nu pot acum să fac acelaşi lucru, că nu pot să întorc binele făcut la acelaşi nivel sau deloc. Acum nu îmi doresc decât să fim sănătoşi. Viaţa mi-a zâmbit în multe feluri şi m-a ajutat să simt măreţia unui rege, dar mi-a arătat şi cum e să îngenunchiezi. Pentru asta trebuie să mă bucur şi ştiu sigur că după fiecare nor răsare soarele. Zâmbesc şi merg înainte, nu există nu se poate. Viaţa e frumoasă…
Care este rolul trecutului în istoria personală a unui om?
Trecutul are un rol determinant în formarea fiecăruia, trecutul te învaţă să îţi iubeşti lacrima, trecutul te învaţă să fii fericit şi să trăieşti, trecutul te premiază şi te pedepseşte. Afli cum se zboară şi cum e să cazi. Devii înţelept şi bun cu condiţia obligatorie să te desprinzi de el, de trecut. Trecutul îţi dăruieşte viitorul, după ce faci un popas în prezent…
Cum ar trebui să trăim prezentul?
Obligatoriu trebuie trăit frumos. Nu e un clişeu. Trebuie să ne desprindem de cotidianul imbuibat cu griji, necazuri, lipsuri, neînţelegeri şi să ne trăim clipa. Uităm să ne bucurăm de cei de lângă noi şi de lucrurile simple, o floare, un zâmbet, o vorbă bună, o privire cu drag, un cântec, o poezie. Trece atât de repede timpul pe lângă noi. Nu îmi mai fac planuri decât pe termen scurt, nu am aşteptări, nu am regrete. Mă bucur însă de cât mai multe clipe cu drag.
Crezi în destin? Dar în Dumnezeu?
Cred în destin cum cred şi în trenurile care vin şi pleacă cu sau fără noi. Uneori facem alegerile corecte alteori ratăm urcarea un trenul nostru… Există destin, dar destinul poate fi modificat de împrietenirea ta cu el. Retrospectiv, acum ştiu unde am ales, cred că de cel puţin două ori în viaţă puteam să urc în alt tren şi să am o altă destinaţie. Am reuşit să întârzii planul destinului sau chiar să-l schimb. Nu cred în destin că într-o instituţie, ci îl văd doar ca un fenomen important. Cred în Dumnezeu şi cred în frumos şi bine…
Care sunt oamenii care te-au inspirat?
M-a inspirat omul drag care mi-a fost alături o viaţă întreagă. Sunt atent cu mulţi oameni care m-au inspirat sau care au contribuit la formarea şi la modificarea mea în timp şi le mulţumesc tuturor.
Ce le urezi femeilor în luna în care sunt sărbătorite?
Tuturor femeilor le doresc să încerce să fie fericite şi să lupte pentru fericirea lor… Să iubească şi să fie iubite…
luni, 30 ianuarie 2012
Steaua ta
Nici o stea,
Dar absolut nici o stea
nu straluceste
cu inima franta.
Iubeste-ti steaua,
Vindeca steaua
Iubind-o
Si apoi lasa-te
Nins de ea...
Dar absolut nici o stea
nu straluceste
cu inima franta.
Iubeste-ti steaua,
Vindeca steaua
Iubind-o
Si apoi lasa-te
Nins de ea...
Zambeste,Iarta,Iubeste
Zambeste, Iarta, Iubeste...
Trebuie sa facem alegeri mereu.
Uneori regretam alteori nu.
Ne ascundem convenabil dupa justificari.
Noi, doar noi
suntem responsabili pentru
pasul facut.
Din teama de a nu gresi din nou,
din frica de a nu lua o decizie care sa doara,
amanam sau nu urcam
in trenul ce opreste in gara noastra.
Ne refuzam fericirea
si apoi asteptam un alt tren
care poate uita sa vina,
cand totul e atat de simplu de fapt.
Cat de frumos
poate fi sau ar fi putut fi...
Zambeste,Iarta,Iubeste
Trebuie sa facem alegeri mereu.
Uneori regretam alteori nu.
Ne ascundem convenabil dupa justificari.
Noi, doar noi
suntem responsabili pentru
pasul facut.
Din teama de a nu gresi din nou,
din frica de a nu lua o decizie care sa doara,
amanam sau nu urcam
in trenul ce opreste in gara noastra.
Ne refuzam fericirea
si apoi asteptam un alt tren
care poate uita sa vina,
cand totul e atat de simplu de fapt.
Cat de frumos
poate fi sau ar fi putut fi...
Zambeste,Iarta,Iubeste
miercuri, 30 noiembrie 2011
miercuri, 23 noiembrie 2011
Teoria dezactivarii
Traind am observat
ca tot ce este activat
poate fi dezactivat...
Teoria are multe aplicatii
si este verificata.
Trebuie doar sa vrei si poti...
Si stii ?
se suprapune cumva peste filozofia rotii...
faci bine si vei primi
acel bine mai tarziu
ca tot ce este activat
poate fi dezactivat...
Teoria are multe aplicatii
si este verificata.
Trebuie doar sa vrei si poti...
Si stii ?
se suprapune cumva peste filozofia rotii...
faci bine si vei primi
acel bine mai tarziu
Scrie-mi un sarut
Cuvintele mele seamana cu ale tale
si soarele meu e identic cu al tau,
pasim la fel,
totusi undeva, ceva
e cumva diferit...
eu citesc,tu scrii,
tu asculti,eu cant...
scrie-mi un vers,
scrie-mi un sarut,
scrie-mi o floare,
scrie-mi o imbratisare,
scrie-mi un cuvant,
scrie-mi o privire,
scrie-mi doar un zambet
si e suficient
s-adorm
cu tine-n gand...
marți, 22 noiembrie 2011
Imblanzitorul de lacrimi
Am cules lacrimi de bucurie,
am admirat lacrimi de invingator,
dar am vazut fara sa pot face nimic
si lacrimi grele
si lacrimi care dor.
E minunat cand poti sadi
o lacrima de fericire
si doare cand nu poti opri
cealalta lacrima...
Sunt oameni care se hranesc
cu propria durere
si nu stiu sa o alunge singuri.
Sunt oameni langa noi care pot fi ajutati
dar care nu stiu sa-ti ceara ajutorul.
Nimeni nu trebuie sa planga.
As vrea sa pot sa ajut mai mult.
Fii prietenul lacrimei tale.
Am incercat si incerc sa imblanzesc lacrimi...
Prieteni buni...
Micul si bunul meu prieten Mattis mi-a demonstrat la Chicago ce inseamna prietenia, sinceritatea si iubirea.Ne-am jucat, ne-am plimbat, am inventat multe, am alergat, ne-am certat,ne-am impacat, am privit filme si desene animate, am invatat despre afectiune, am desenat si am modelat vise, am cantat si am spus poezii, am dat si am primit energie pozitiva...Un copil absolut superb si un prieten neasteptat.Cele 20 de zile petrecute impreuna mi-au amintit cu drag de timpul petrecut cu fiul meu Adrian la varsta lui Mattis. Imbratisarea de ramas bun de la aeroport cu micul meu prieten Mattis si imbratisarea de acasa cu marele meu prieten Adrian a inchis un cerc...Acum am doi prieteni ...
luni, 21 noiembrie 2011
Joc
M-am jucat si mi-am amintit, am iubit si am fost iubit, am trait si am simtit, am dorit si am primit, am cantat si mi-a soptit, am batut si-am fost primit, am privit si-am fost privit, am daruit si mi-a daruit, am alergat si m-am odihnit , mi-a zambit si i-am zambit...ma joc...vrei sa te duc in brate?...
vineri, 2 septembrie 2011
miercuri, 17 august 2011
Dar cu dor...
Fara un cuvant, fara un fosnet,
fara o adiere,
fara sa stiu si sa astept,
a aparut ceva care incet, incet s-a asezat in palma mea.
Mai tarziu cand am vazut ca se ridica am incercat sa-l pastrez pentru tine...
Am reusit?
DA... acum e al tau...
miercuri, 13 iulie 2011
pe nisipul albastru...
Am o barca albastra...
ma asteapta salvatoare in fiecare zi.
Am insa o problema,
nu are vasle...
Caut in fiecare dimineata vaslele,
am incercat chiar sa improvizez,
probabil nu e inca momentul sa
folosesc barca, sau nu e si nu va fi necesara...
oricum am proiectat alte vasle
unele mai bune, tot albastre...
ce fac daca gasind vaslele pierd barca?
te tin de mana si cred ca inteleg...
nu am nevoie de barca sau vasle
daca esti langa mine
pe nisipul albastru...
tu si eu, mana in mana
pe nisipul albastru...
![]()
ma asteapta salvatoare in fiecare zi.
Am insa o problema,
nu are vasle...
Caut in fiecare dimineata vaslele,
am incercat chiar sa improvizez,
probabil nu e inca momentul sa
folosesc barca, sau nu e si nu va fi necesara...
oricum am proiectat alte vasle
unele mai bune, tot albastre...
ce fac daca gasind vaslele pierd barca?
te tin de mana si cred ca inteleg...
nu am nevoie de barca sau vasle
daca esti langa mine
pe nisipul albastru...
tu si eu, mana in mana
pe nisipul albastru...
duminică, 3 iulie 2011
sâmbătă, 11 iunie 2011
Zidul nostru...
Un geam inexistent,
beton, caramizi, ciment,
cadrul ferestrei rupt,
un subsol trist, intunecat
si un copacel sanatos si verde
care se incapatineaza sa creasca
dintre betoane,
intr-un areal dur, bolnav, inaccesibil...
o dorinta de a trai si de a reusi
atat de evidenta si ciudata totusi...
Noi putem razbate ca si copacelul meu verde?
Putem oare sa supravietuim atunci cand
totul pare imposibil ? Putem sa ne strapungem limitele?
Vrem asta, ne dorim suficient sa invingem?
Avem atatea lectii de invatat...
Depinde doar de noi sa spargem propriul zid.
11 iunie 2011 - Dragoste Albastra
miercuri, 8 iunie 2011
Aminteste-ti sa te bucuri
Alergam toata ziua, suntem preocupati de numarul facturilor neplatite, de frigiderul care golindu-se ne ingrijoreaza. Suntem preocupati de plata chiriei si intretinerii de groaza de probleme care ne sufoca. Suntem insa atenti si la noi? Oare am uitat sa ne jucam? Mai stim sa fim copii? Mai putem sa radem cu gura pana la urechi ? Stim sa ne bucuram de lucrurile simple si frumoase? Oare vedem cat de incruntati si incrancenati am devenit? Sa fi uitat sa fim buni ?
Am uitat sa ne bucuram cinstit si frumos, am uitat sa fim copii...
Cand te-ai jucat ultima oara? Cand te-ai bucurat ca un copil ultima oara? Oare ce ar trebui sa facem ?
Nu ai nevoie de mare lucru . Trebuie doar sa intelegi si sa-ti doresti sa te bucuri macar din cand in cand. Ai sa vezi ce usor este si mai ales cat de bine e nu doar pentru tine...
Am uitat sa ne bucuram cinstit si frumos, am uitat sa fim copii...
Cand te-ai jucat ultima oara? Cand te-ai bucurat ca un copil ultima oara? Oare ce ar trebui sa facem ?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)