Singurul artist american cu cetatenie romana care a cantat in Romania a fost marele JR. Johnny Raducanu,jazzistul care plutea deasupra tuturor, artistul care s-a delimitat de o generatie influentata de curente muzicale desuete si comercial …
- Maestre, Dan Maciuca va deranjeaza la telefon...
- Nu ma deranjezi, mai asta cu trabucul...i-a spune ce vrei...nu prea esti serios, ai spus ca ma suni si nu m-ai sunat ieri,
- Maestre imi cer scuze dar astazi trebuia sa sun...
- Mai Dane, tu esti un baiat destept cu corason la cap, daca ai fi si serios ar fi bine, dar zii, hai ca am treaba n-am timp...
- Pai maestre avem evenimentul de la World Trade Platza peste doua zile si v-am sunat sa stabilim ora pentru probe...
- Ce probe Dane? Eu am nevoie de probe?
- De sunet Maestre...
- Lasa ma probele ca eu am fost probat de viata.Sa vina ailaltii sa se probeze ...Ce tu te iei dupa toti malachistii? Am pretentia ca esti baiat inteligent ...
- Maestre va rog eu...Trecem si noi pe acolo mai devreme sa ne vada lumea ca suntem grei, sa inteleaga cine e Maestrul, facem acolo o tehnicareala de cateva minute inainte de eveniment, dupa care mancam ceva, fumam un trabuc si apoi recitalul, aplauze nemasurate si am scapat ...
- Bine, bine ma trabuchistule, dar sa ai marafetii pregatiti ca deobicei...
- Se poate maestre!!! Cum sa nu am seiful cu mine...
- Bine,vin daca spui tu, ca nu degeaba tii trabucul ala in coltul gurii ca gagii aia americani, dar nu cant decat daca imi aduci pianul ala al lui Misu, eu nu cant pe orice scula …
- Ala e maestre. Totul e pregatit, vin sa va iau ce acasa?
- Nu lasa ca ma aduce cineva, vezi ca ma imbrac frumos sa moara aia de ciuda. E stabilit...Ma astepti cu onoruri stii tu...
Era un eveniment de tinuta pentru un producator important de telefonie mobila. Amfitrionul un mare admirator al lui Johnny, era un domn elegant si educat si il aprecia mult pe Johnny. Intotdeauna cat am lucrat cu aceasta companie am furnizat doar artisti de o anumita factura, artisti care aveau ceva de spus care spuneau altceva care insemnau ceva. Johnny era starul in acea seara.Totul incepea la ora 19 cand sosea publicul dar pregatirea evenimentului se facea cu o seara inainte. Noaptea tarziu trebuia sa functioneze sunetul si erau facute programele de lumini in conditii de spectacol. Asa ca dupa o noapte petrecuta in locatie, dupa doar cateva ore de somn ne intorceam toata echipa pentru ultimile aranjamente. Nu a trebuit sa astept deloc,m-am intalnit cu JR asa cum am stabili cu doua ore inainte de eveniment. Era de o seriozitate exacerbata, atent la detalii si evident,fericit sa faca ce stia mai bine. Daruia din suflet fiecare nota cantata. Daca insa simtea ca ceva nu este in regula sau daca nu-i placea cum este privit sau ascultat lua atitudine si cu haiosenia sa celebra punea totul la punct.
Am lucrat impreuna multe evenimente, imi era tare drag ca artist si il admiram ca om. Inainte de eveniment am impartit marafetii, cum ii placea sa spuna, astfel incat sa-si plateasca trupa compusa din muzicieni remarcabili imediat. Ii platea dupa un algoritm doar de el stiut si imi spunea zambind ca ar putea nu dea nimic din ce avea in schimbul onoarei oferite de ai fi alaturi. Glumea si isi iubea omenii apropiati ce-i simtea construiti asemeni lui. Era unic si a ramas unic...
De fiecare data a avut succes si a electrizat publicul.Nu era important ce canta sau cum atingea clapele, poate nu mai avea virtuozitatea de altadata, dar mimica lui, felul in care se adresa cantand, modul lui de a transmite muzica, comentariile din timpul cantarii, atitudinea sa din fata pianului, interactiunea cu trupa si cu publicul, vibratia sa, faceau ca totul sa pluteasca si sa te simti parte dintr-un intreg superb numit Johnny Raducanu...
Dupa recital, dupa aplauze, multumiri si conversatii de curtoazie vine catre mine, ma ia de brat si imi spune:
- Hai sa mancam ceva Dane si fara macheala, da-mi o apa...Ti-a placut ce le-am facut la gagii? Crezi ca au fost multumiti? Ce zice barosanul ala cu marafetii ? Cheama-l sa-i multumim...
Era atent cu toata lumea dar avea demnitatea artistului constient de valoarea sa, era un gentelman si niciodata nu pleca capul.
L-am iubit pe Johnny, mult. Vorbeam uneori la telefon si de fiecare data ma certa glumind, apoi aducea vorba de trabucul meu vesnic prezent.
Imi lipsesti Maestre...
